Observaţiile realizate prin intermediul sondei Dawn, aflată în prezent pe orbita lui Ceres, indică faptul că suprafaţa acestei planete pitice este modificată de erupţii recente ale unor vulcani de gheaţă, iar crusta lui Ceres este un amestec neobişnuit de gheaţă şi rocă, conform unor materiale publicate de revista Science.

„Atunci când ne îndreptam spre Ceres ne aşteptam să fim surprinşi şi această planetă pitică a reuşit să ne surprindă în numeroase moduri”, a declarat pentru SPACE.com coordonatorul misiunii sondei Dawn, Chris Russell, profesor de geofizică şi fizică spaţială la Universitatea California din Los Angeles (UCLA).

„De-a lungul istoriei sale, Ceres a avut un interior activ, aflat în schimbare, care a evoluat, similar modului în care interiorul Pământului se modifică de-a lungul timpului”, a adăugat el.

Cel mai important indiciu al unui interior activ al planetei pitice este masivul Ahuna Mons, foarte similar munţilor vulcanici de pe Pământ. Echipa care coordonează misiunea sondei Dawn este de părere că Ahuna Mons este un munte vulcanic, rezultat însă în urma unor fenomene de criovulcanism — erupţii ale unor soluţii reci de săruri şi apă şi nu de roci topite aşa cum se întâmplă pe Pământ. Cercetătorii nu sunt siguri din ce este compusă criomagma din interiorul lui Ceres, însă sunt de părere că ar putea fi vorba de apă îngheţată şi de un amestec de săruri de clor.

Cu o înălţime de aproape 4000 de metri şi cu un diametru de aproape 18 kilometri, masivul vulcanic Ahuna Mons este cu totul impresionant pentru o planetă pitică de talia lui Ceres, care are un diametru polar mai mic de 975 de kilometri. Mai mult decât atât, Ahuna Mons pare să fie o structură foarte tânără, cu o vârstă estimată la aproximativ 200 de milioane de ani. La fel ca şi restul sistemului solar, Ceres s-a format în urmă cu aproximativ 4,56 miliarde de ani.

La suprafaţa lui Ceres există şi alte structuri care au probabil origini criovulcanice însă sunt mult mai vechi decât Ahuna Mons, iar planetoidul prezintă şi indicii că ar avea un interior fragmentat de falii.

Interiorul lui Ceres nu este încălzit mareic, aşa cum este cazul a numeroşi sateliţi de pe orbita planetelor gigantice Jupiter sau Saturn, pentru că în apropierea lui Ceres nu se află o astfel de planetă supermasivă. Astfel, energia aflată la originea fenomenului de criovulcanism provine probabil din căldura internă a planetei pitice, conform lui Russell. Această căldură internă a rămas de la formarea planetei pitice. La ea s-a adăugat probabil şi căldura rezultată în urma descompunerii radioactive a unor elemente chimice din interior.

„Ceres este în proces de răcire, dar încă nu s-a răcit de tot”, a subliniat Chris Russell. Din acest punct de vedere, Ceres este probabil similară lui Pluto, o altă planetă pitică care a rămas activă din punct de vedere geologic.

Astronomii ştiau, pornind de la valoarea măsurată a densităţii lui Ceres, că această planetă pitică dispune de un volum important de apă. Unii astronomi sunt de părere că în subsolul lui Ceres ar putea exista un ocean de apă, aşa cum este cel din subsolul lui Enceladus, unul dintre sateliţii mari ai lui Saturn. „Dacă Ceres a avut un astfel de ocean, acum probabil că nu-l mai are”, susţine Russell. „Ştim însă că există în continuare apă pe Ceres şi că această planetă pitică dispune de suficientă căldură internă pentru a exista şi apă în stare lichidă, care, în anumite condiţii, poate urca până la suprafaţă”, a adăugat el.

Sonda Dawn efectuează prima misiune din istorie de cercetare a planetei pitice Ceres. După ce s-a aflat pe orbita asteroidului Vesta timp de 14 luni în 2011-2012, această sondă spaţială a ajuns lângă Ceres în martie 2015. În prezent, Dawn se apropie de finalul acţiunii de cartografiere a planetei pitice şi să găseşte la cea mai mică distanţă — aproximativ 385 de kilometri — faţă de aceasta, din cadrul misiunii sale.