Folosind datele obţinute prin intermediul telescopului Hubble, o echipă de astronomi de la Ohio State University, din Columbus, coordonată de Christopher Kochanek, a anunţat că a observat dispariţia supergigantei roşii N6946-BH1. În locul unde se afla o stea foarte strălucitoare a rămas doar întunericul spaţiului şi urmele şterse ale crepusculului vizibile în spectrul infraroşu.

"Acestea pot fi primele date directe cu privire la modul în care colapsul gravitaţional al unei stele supermasive poate duce la formarea unei găuri negre", a comentat astrofizicianul Avi Loeb, de la Universitatea Harvard.

Steaua N6946-BH1, aflată la distanţa de aproximativ 20 de milioane de ani lumină, a fost observată pentru prima dată în 2004. Pe atunci era o stea de 25 de ori mai mare decât Soarele. Mai târziu, în 2009, astronomii au asistat la intensificarea strălucirii acestei stele care, într-un interval de timp de câteva luni, a devenit de aproximativ 1 milion de ori mai strălucitoare decât Soarele, după care a început să-şi piardă din intensitate. Conform astronomilor, a fost ca şi când o bombă colosală ar fi explodat în nucleul acesteia. Acum oamenii de ştiinţă sunt de părere că această explozie extrem de strălucitoare a marcat începutul procesului de prăbuşire gravitaţională a nucleului acestei stele şi formarea unei singularităţi. Colapsul gravitaţional se produce atunci când presiunea internă a unei astfel de stele devine insuficientă pentru a rezista propriei greutăţi, în contextul în care procesul de fuziune nucleară din reactorul stelar a încetat după epuizarea combustibilului.

Există şi alte două potenţiale explicaţii pentru dispariţia unei stele, însă datele adunate de Hubble în acest caz nu le confirmă. Una dintre explicaţii este că ar fi putut să dispară într-un nor de praf şi gaze cosmice, iar cealaltă este a coliziunii şi contopirii cu o altă stea. Însă, în cazul unei contopiri cu o altă stea, strălucirea lui N6946-BH1 s-ar fi păstrat la un nivel mare de intensitate pentru o perioadă de timp mai lungă de câteva luni, iar un nor de gaze şi praf cosmic nu ar fi reuşit să o ţină ascunsă atât de mult timp.

Desigur că rezultatele obţinute au nevoie de confirmări ulterioare, însă astronomii de la Ohio State University sunt optimişti că în curând vor începe să detecteze emisiile de radiaţii X specifice unei găuri negre care se hrăneşte (în care cade materia din jur) prin intermediul Observatorului cu raze X Chandra. De asemenea, echipa coordonată de Christopher Kochanek va continua observaţiile şi prin intermediul telescopului Hubble.

Datele adunate vor contribui la descrierea primelor etape din ciclul vital al unei găuri negre şi vor răspunde la întrebările privind condiţiile specifice ce fac ca anumite stele supermasive să se transforme în stele neutronice, în timp ce altele se transformă în găuri negre. Dacă până la urmă se va demonstra că N6946-BH1 s-a prăbuşit gravitaţional formând o gaură neagră chiar sub ochii astronomilor, ar fi pentru prima oară când un astfel de eveniment cosmic major este observat direct, în timp real.