Este greu de spus cu exactitate când se va realiza acest prim transplant şi ce organ va fi ales, chiar dacă s-au desfăşurat deja cu succes experimente pe animale (rinichi şi tiroidă). Cercetătoarea Nieves Cubo de la Universitatea Carlos III din Madrid, specialistă în bioinginerie, aprecia că unul dintre sectoarele în care bioimprimarea poate fi foarte utilă pe termen scurt este cel al pielii şi oaselor. Pielea este cel mai mare organ (are aproximativ doi metri pătraţi şi cântăreşte până la cinci kilograme) şi are rol protector şi de menţinere a structurii organismului. Posibilitatea de a reface aceste ţesuturi dă o speranţă de vindecare pacienţilor cu arsuri grave, în cazul cărora propriile celule nu mai pot regenera pielea afectată.

Cercetătoarea spaniolă, una dintre primele din Spania în domeniul bioimprimării, se arată optimistă în legătură cu posibilităţile acestei noi tehnologii, în pofida dificultăţii de a găsi materiale stabile pentru fixarea celulelor. Nu există, de exemplu, un material universal care să servească pentru orice tip de ţesut. Totuşi, „imprimarea 3D ne permite să ne trimitem obiecte. Pot să fac o piesă, să o pun pe Internet şi să merg la culcare. În ziua următoare, când mă scol, văd că cineva din altă parte a lumii a modificat-o, a îmbunătăţit-o şi a pus-o pe Internet", spune Nieves Cubo. Aceste procese, impulsionate de cercetători tineri care încorporează în mod natural colaborarea pe Internet, sunt speranţa pentru ca multe lucrări să avanseze mai repede.