O particularitate a acestei galaxii este faptul că este foarte izolată. Conform astronomilor, distanţa dintre UGC 4879 şi cea mai apropiată galaxie, Leo A, este de aproximativ 2,3 milioane de ani lumină, adică aproximativ aceeaşi distanţă dintre Calea Lactee şi Andromeda.

Izolarea acestei galaxii înseamnă că nu a interacţionat cu alte corpuri galactice vecine, reprezentând, din punctul de vedere al astronomilor, un laborator ideal pentru studierea proceselor de formare a stelelor, fără influenţele exercitate de alte galaxii. Studiile despre această galaxie au ajuns la concluzia că în primele 4 miliarde de ani după Big Bang maternităţile stelare au fost foarte prolifice, aprinzându-se foarte multe noi stele. Această perioadă prolifică de aprindere de noi stele a fost urmată de o perioadă de 9 miliarde de ani de acalmie relativă, când s-au născut mult mai puţine stele. Această perioadă s-a încheiat în urmă cu aproximativ 1 miliard de ani, când a fost reluat procesul de naştere stelară.

Cauzele acestui comportament al galaxiei UGC 4879 rămân încă necunoscute, iar astronomii şi astrofizicienii încearcă să profite de izolarea acestei formaţiuni galactice pentru a-şi proba teoriile cu privire la fenomenul de naştere stelară.