Descoperirea, efectuată cu telescopul orbital american Kepler, a fost anunţată luni la conferinţa American Astronomical Society, care se desfăşoară în cursul acestei săptămâni la San Diego (California).

Exoplaneta circumbinară gazoasă, de mărimea planetei Jupiter, botezată Kepler-1647b, are şi cea mai mare orbită pentru acest tip de planetă, efectuând un tur complet în jurul celor două stele în 1.107 zile (ceva mai mult de trei ani tereştri). Este a 11-a exoplanetă circumbinară descoperită din 2005. Acestea sunt numite uneori Tatooini, cu referire la Războiul Stelelor.

Kepler-1647b are o vechime de circa 4,4 miliarde de ani, la fel ca Pământul, şi se află în constelaţia Lebedei, la 3.700 de ani lumină (1 an lumină = 9.460 de miliarde de kilometri) de Terra. Cele două stele sunt asemănătoare cu Soarele, una fiind uşor mai mare şi cealaltă, mai mică, precizează astronomii a căror descoperire a fost acceptată, urmând să fie publicată în Astrophysical Journal.

Oamenii de ştiinţă detectează exoplanetele când trec prin faţa stelei lor, ceea ce duce la o scădere temporară a luminozităţii acesteia. Această tehnică, numită tranzit astronomic, permite deducerea masei planetei şi a distanţei de astrul său.

„Însă găsirea unor planete circumbinare este mult mai dificilă”, arată William Welsh, astronom la Universitatea de Stat din San Diego, coautor al acestei descoperiri. Când se descoperă exoplaneta candidată, astronomii utilizează programe informatice sofisticate pentru a determina dacă este cu adevărat o planetă, proces care poate fi de lungă durată.

Astronomul Laurance Doyle de la SETI Institute şi unul dintre coautori, a observat tranzitul acestei planete prima oară în 2011. Însă a fost nevoie de strângerea mai multor date şi de analizarea lor câţiva ani pentru a confirma că acel tranzit astronomic a fost chiar semnătura unei exoplanete circumbinare.

Planeta Kepler-1647b se distinge şi prin faptul că este mai apropiată de cele două stele decât sunt în general exoplanetele circumbinare cunoscute. Ea se află la o distanţă care o face locuibilă, temperatura fiind nici prea ridicată, nici prea scăzută, iar apa ar putea exista în stare lichidă.

Fiind vorba de o planetă gazoasă, există puţine şanse ca viaţa să se fi dezvoltat pe ea, dar ar fi putut apărea pe eventuale luni care orbitează în jurul ei, dacă acestea sunt suficient de mari, încheie AFP.