Speculaţii se făceau de 73 de ani în privinţa sorţii submarinului militar britanic HMS P311, care fusese dat dispărut în ianuarie 1943. Misterul s-a rezolvat prin descoperirea lui Massimo Beondone (58 de ani).

Plecat din Scoţia în noiembrie 1942, P311 a părăsit apoi Malta, în 28 decembrie, pentru a participa la o acţiune ofensivă aliată împotriva navelor italiene, în largul Sardiniei. După ce a trimis un ultim semnal de poziţie, în 31 decembrie 1942, submarinul a dispărut, scufundându-se probabil în noaptea de 1-2 ianuarie 1943, după ce s-a lovit de o mină.

Paolo Pegoraro de la clubul de scufundări Orso, l-a ajutat din punct de vedere logistic pe Beondone în căutările sale. El a afirmat în The Telegraph că Beondone poate confirma că este vorba de submarinul P311 datorită celor două torpile umane (un fel de minisubmarine controlate de una sau două persoane) fixate la exterior. „Suntem 100% siguri că este P311 fiindcă este singurul cunoscut a avea această particularitate”, a afirmat Pegoraro.
Massimo Beondone s-a scufundat la 103 metri ca să exploreze submarinul, epava fiind intactă, potrivit lui. Este avariată doar o parte, probabil acolo unde s-a lovit de mină, submarinul rămânând închis ermetic. "Totul sugerează că s-a scufundat cu aer în interior. Prin urmare, membrii echipajului nu au murit înecaţi, ci din lipsă de oxigen, submarinul transformându-se într-un veritabil sicriu de oţel", apreciază Pagoraro.

Cei 71 de membri ai echipajului se află probabil în interiorul submarinului. Totuşi epava nu va fi deplasată, a anunţat marina britanică. „Epavele sunt scoase la suprafaţă din raţiuni istorice sau operaţionale. Odată ce nava se scufundă, este considerată mormânt de război şi, prin urmare, trebuie să rămână acolo unde este”, a declarat un purtător de cuvânt al marinei, citat de 7sur7.be.