Acest ultim dinozaur a fost numit „Judith”, după numele formaţiunii geologice Judith River din Montana unde a fost găsit întâmplător de Bill Shipp, un fizician din domeniul nuclear, vânător amator de fosile.

„Judith” a fost achiziţionat în anul 2015 de Muzeul Naţional al Naturii din Canada.

Datând de 76 de milioane de ani, acest dinozaur erbivor de cinci metri lungime, care cântăreşte până la patru tone, al cărui nume ştiinţific este Spiclypeus shipporum, aparţine familiei de Chasmosaurine între care se numără şi celebrul Triceratops.

La fel ca acestea Spiclypeus shipporum avea coarne şi un 'guler' osos care îi proteja gâtul. Dar, ceea ce îl distinge pe acesta sunt cele două coarne situate chiar deasupra ochilor, care erau orientate lateral şi dispunerea proeminenţelor de pe guler.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, o colecţie de oase fosilizate, inclusiv părţi ale craniului, picioarelor, şoldurilor şi coloanei vertebrale. Unele dintre aceste oase prezentau semne de artrită avansată şi de infecţie care sugerează că animalul a suferit. Oamenii de ştiinţă au estimat, de asemenea, că dinozaurul ar fi trebuit să aibă vârsta de cel puţin zece ani în momentul morţii sale.

Al doilea dinozaur a fost descoperit în statul Utah, în parcul naţional Grand Staircase-Escalante National Monument. El avea patru coarne şi a trăit acolo acum 77 de milioane de ani.

Acest dinozaur ierbivor, care măsura între şase şi opt metri lungime şi cântărea două tone, a fost denumit „Machairoceratops cronusi”.
Cercetători subliniază faptul că rar sunt descoperite fosile ale acestei familii de dinozauri în această regiune a Statelor Unite ale Americii. Ele sunt cel mai adesea găsite în Alaska, Montana şi în provinciile canadiene Alberta şi Saskatchewan.

Chiar şi în locuri ca nord-vestul SUA, unde s-au făcut excavări în ultimii 150 de ani, mai există specii noi de dinozauri încă necunoscute ştiinţei, a spus Patrick O'Connor, profesor la Universitatea din Ohio, coautor al acestei descoperiri.
Acest dinozaur a trăit într-o zonă din America de Nord numită Laramidia, situată la vest de o mare care diviza în două continentul nord-american.
Craniul fosilizat al acestui dinozaur găsit în partea de sud a ceea ce a fost atunci Laramidia este diferit de cele ale altor dinozauri din aceeaşi familie descoperite în partea de nord a Laramidiei.

Acest lucru sugerează că au trăit în regiuni separate şi că au format două subgrupe care s-au dezvoltat în mod diferit, au explicat paleontologii.
Dinozaurii acestui grup, numit 'Centrosaurine ceratopsidae', aveau coarne, ciocuri şi carapace pentru a le proteja gâtul.

„Machairoceratops este unic printre Centrosaurine, deoarece el a avut, de asemenea, şi două coarne mari curbate în spatele capului care făceau parte din carapacea osoasă protectoare a gâtului”, a precizat Erik Lund, om de ştiinţă de la Universitatea din Ohio, principal autor al acestei descoperiri, mai notează AFP.