Oxigenul atomic de pe Marte a fost detectat pentru prima dată în anii ’70, în timpul misiunilor ,„Viking” şi „Mariner”, însă de atunci nu au mai fost realizate descoperiri similare. Substanţa îi va ajuta pe cercetători să afle modul în care planeta a evoluat în ultimele miliarde de ani. Atomii au fost descoperiţi în mezosferă, dar se pare că într-o cantitate mai mică decât se aşteptau cercetătorii, adică aproximativ jumătate.

„Este extrem de dificil să estimezi cantitatea de oxigen atomic de pe Marte”, a spus Pamela Marcum, cercetător NASA. Pentru a reuşi acest lucru, experţii trebuie să fie deasupra atmosferei Pământului şi să folosească instrumente extrem de sensibile.

SOFIA este un aeroplan uriaş, cu un telescop cu un diametru de 250 de centimetri, construit pentru a detecta şi analiza radiaţiile infraroşii din spectrul electromagnetic. În cadrul misiunii demarate de cercetătorii americani, dispozitivul va fi folosit cu scopul de a studia compoziţia stelelor, a nebuloaselor planetare şi a atmosferelor planetelor, atât în interiorul cât şi în exteriorul Sistemului Solar.

În prezent, mai multe detectoare specializate se află la altitudini cuprinse între 11,3 şi 13,7 km deasupra solului marţian. Acestea au fost dispozitivele care au detectat oxigen atomic în mezosfera planetei, iar datele obţinute au fost publicate în revista Astronomy and Astrophysics. Chiar dacă oxigenul atomic nu se găseşte într-o cantitate atât de însemnată precum oxigenul molecular, respirabil, acest lucru nu înseamnă că este mai puţin important. El are un rol-cheie în cadrul mai multor procese, cum ar fi fluxul de energie şi masa în interiorul şi exteriorul atmosferei planetei Marte sau controlul temperaturii de pe această planetă.

Prezenţa oxigenului atomic influenţează modul în care atmosfera planetei roşii se evaporă în spaţiul cosmic. Studierea acestei substanţe prezente în atmosfera marţiană le va permite cercetătorilor să afle modul în care a început să dispară, în urmă cu câteva miliarde de ani.