Regiunea circulară neagră din centrul imaginii este aşa-numitul orizont al evenimentului — o graniţă în spaţiu-timp unde viteza de evadare pentru o masă oarecare atinge şi apoi ar trebui să depăşească viteza luminii, făcând evadarea imposibilă chiar şi pentru particulele de lumină.

Deşi interiorul orizontului evenimentului nu-i vizibil (pentru că nici măcar fotonii nu pot scăpa de atracţia gravitaţională a unui astfel de monstru cosmic — de unde şi denumirea de gaură neagră), existenţa unui astfel de obiect cosmic poate fi dedusă prin interacţiunea sa cu materia din jur.

Puternica atracţie gravitaţională exercitată de gaura neagră distorsionează spaţiul din jurul său, iar lumina emisă de stelele din fundalul găurii negre apare şi ea distorsionată.

De obicei, găurile negre supermasive, cele cu greutatea de cel puţin 10 miliarde de ori mai mare decât a Soarelui, se află în centrul galaxiilor, în zone ale Universului în care se află roiuri galactice.

Cea mai masivă gaură neagră cunoscută de ştiinţă are 21 de miliarde de mase solare şi se află în roiul galactic Coma, format din peste 1.000 de galaxii.

Găurile negre se formează prin colapsul stelelor cu masă mare într-o supernovă.

După formare gaura neagră poate continua să crească absorbind materia din vecinătatea sa. Prin absorbirea de stele precum şi prin ciocnirea cu alte găuri negre se pot forma găuri negre supermasive cu masa de milioane sau chiar de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui.