Fotografia a fost realizată prin intermediul instrumentului Wide Field Planetary Camera 2 din dotarea telescopului orbital Hubble. Această cameră a funcţionat în perioada 1999 — 2009, dar ESA a dat publicităţii abia luni, 7 martie, această fotografie a nebuloasei Kohoutek 4-55. Fotografia este compusă din trei imagini obţinute într-un interval de timp de 2 ore.

Nebuloasa Kohoutek 4-55 se află la distanţă de aproape 4.600 de ani lumină, în direcţia constelaţiei Cygnus (Lebăda). Această nebuloasă a fost denumită după astronomul ceh Lubos Kohoutek, care a descoperit mai multe astfel de obiecte astronomice în anii '70.

Conform NASA, astfel de nebuloase se formează atunci când straturile exterioare ale atmosferei unei stele muribunde, de cel mult 8 mase solare, aflată în stadiul de gigantă roşie, sunt expulzate în spaţiul interstelar, steaua începând să-şi piardă din masă. Culorile din fotografie corespund lungimilor de undă ale gazelor din componenţa atmosferei stelare. Roşu reprezintă azotul, hidrogenul este verde iar albastru marchează prezenţa oxigenului.

Soarele este un tip de stea care va evolua spre stadiul de gigantă roşie la sfârşitul vieţii sale. Până atunci, Soarele îşi va fi consumat tot hidrogenul din nucleu în procesul de fuziune nucleară (din care rezultă heliu) şi va începe să fuzioneze hidrogenul din straturile din jurul nucleului, nucleu care va fi atunci suprasaturat de heliu. Drept urmare, atmosfera solară se va umfla, devenind din ce în ce mai rarefiată, rezultând o rază stelară imensă. Temperatura de la suprafaţa Soarelui va scădea până la aproximativ 4.700 grade Celsius (de la 5.500 grade Celsius), iar atmosfera solară va cuprinde şi incinera pe rând toate planetele de până la centura de asteroizi, Mercur, Venus, Pământul şi Marte. Între timp, în nucleul stelar începe fuziunea heliului, rezultând carbon şi oxigen. După o scurtă perioadă de stabilitate şi după încetarea reacţiilor de fuziune a heliului, atmosfera solară se va dispersa în spaţiu iar nucleul se va răci treptat, rezultând o pitică albă.

Astfel de nebuloase joacă un rol foarte important în Univers. La început, Universul era format doar din hidrogen şi heliu (cele mai răspândite elemente chimice din Univers). Restul de elemente mai grele au fost produse prin fuziune în nucleul unor astfel de stele muribunde. Fiecare atom de carbon, fier sau fosfor etc. din organismul uman s-a născut în astfel de furnale stelare şi putem spune că din acest punct de vedere suntem cu toţii „praf de stele".