Echipat cu un rucsac micuţ, plin cu dotări high-tech, spanielul breton Gonta recurge la toate simţurile pentru a depista supravieţuitori în ruine, după un cutremur. Cântărind 14 kilograme, câinele de zece ani are asupra lui, între altele, o cameră şi un cip de localizare GPS, cu transmitere în timp real.

În timpul unei sesiuni de antrenamente desfăşurate, luna trecută, la Fujimi (la nord de Tokyo), profesorul Kazunori Ohno de la Universitatea Tohoku a putut urmări în direct ce vedea câinele său, dovedind astfel eficienţa complementarităţii între aptitudinile canine şi posibilităţile roboţilor.

„Am aflat ce pot face şi ce nu pot face roboţii şi de aceea am dezvoltat un concept care să unească roboţii şi câinii”, a declarat omul de ştiinţă.

Tehnologia poate oferi avantaje suplimentare, ajutând salvatorii să evalueze situaţia şi să ia decizii, însă nu asigură încă cu aceeaşi precizie ca facultăţile senzoriale ale unei fiinţe vii. Şi în SUA, Marea Britanie şi mai ales în Canada au fost concepute dispozitive hibride similare (câini şi mijloace tehnice), adaptate la diferite situaţii (salvare, anchetă a poliţiei, etc.).

Numai că Japonia duce lipsă de câini dresaţi pentru acest tip de misiuni, arată Kyo Yamada de la Asociaţia japoneză a câinilor de salvare. „Avem multe cutremure, însă există o lipsă de cunoştinţe şi înţelegere a ceea ce pot face câinii”, regretă el.

Aflată la confluenţa a patru plăci tectonice, Japonia este afectată anual de circa 20% din cele mai violente seisme înregistrate în lume. În plus, este şi victima unor teribile valuri tsunami, alunecări de teren, erupţii vulcanice şi furtuni ucigaşe.

Deşi construcţiile recente sunt realizate pentru a face faţă unor cutremure puternice, dezastre majore ca seismul şi valul tsunami din martie 2011 continuă să facă numeroase victime.