Cei opt sateliţi din cadrul sistemului CYGNSS (Cyclone Global Navigation Satellite System) vor folosi semnalele radio preluate de la sateliţii GPS pentru a măsura viteza vântului la tropice, între 35 de grade latitudine nordică şi 35 de grade latitudine sudică, zonă în care se nasc majoritatea uraganelor. Sateliţii CYGNSS sunt lansaţi de la Cape Canaveral, Florida, luni, prin intermediul unei rachete Orbital ATK Pegasus XL. Lansarea va avea loc la ora 13:24 GMT. Racheta va fi lansată din aer, urmând să fie transportată până la altitudinea de lansare de un avion L-1011 Stargazer carrier.

„Misiunea se va concentra asupra dinamicii atmosferice de suprafaţă. Putem aduna informaţii pentru a înţelege mai bine cum cresc în intensitate uraganele”, potrivit lui Christine Bonniksen, directorul executiv al programului CYGNSS.

„Prognozele privind uraganele s-au îmbunătăţit constant, însă prognozarea intensităţii lor nu a progresat mai deloc”, a explicat şi Chris Ruf, coordonatorul ştiinţific al programului CYGNSS, profesor de ştiinţe atmosferice la Universitatea din Michigan. Datele ce vor fi obţinute de sateliţii CYGNSS vor îmbunătăţi şi prognozele privind intensitatea acestor furtuni tropicale.

Misiunea CYGNSS are un buget de 157 de milioane de dolari şi constă în opt sateliţi de mici dimensiuni ce vor fi plasaţi pe orbită la o altitudine de 508 de kilometri, sub un unghi de 35 de grade. Această „constelaţie” de sateliţi va măsura viteza vântului, folosindu-se de semnalele GPS reflectate de Pământ. Suprafaţa Terrei acţionează ca o oglindă, reflectând semnalele GPS înapoi în spaţiu. Dacă la suprafaţă nu bate vântul, semnalul GPS reflectat este relativ clar. Dacă apar intensificări ale vântului, „imaginea” formată de semnalele radio devine neclară pentru că semnalele radio sunt mai difuze, conform lui Chris Ruf.

Viteza vântului este un indiciu important al puterii unui uragan. În prezent, nu pot fi obţinute imagini din satelit ale furtunilor decât o dată la trei zile, pentru că acesta este intervalul de timp necesar pentru un satelit meteorologic să revină asupra aceleiaşi regiuni terestre unde s-a dezlănţuit furtuna. Sateliţii CYGNSS vor putea efectua măsurători la fiecare şapte ore şi vor monitoriza astfel schimbările ce se produc în interval de timp mai mic de o zi.

O altă problemă pe care CYGNSS urmează să o rezolve este cea a lungimii de undă a radarelor folosite de sateliţii meteorologici existenţi. Spre exemplu, misiunea (acum încheiată) Tropical Rainfall Measuring Mission nu putea „citi” viteza vântului pentru că folosea radarul la o lungime de undă destinată pentru a „vedea” ploile. Sateliţii GPS transmit pe o lungime de undă de aproximativ 1500 de megaherţi, putând „vedea” şi prin precipitaţii.

Avioanele care zboară direct în „ochiul” uraganelor pot oferi măsurători mai exacte ale vitezei şi direcţiei vântului, însă pentru ca aceste măsurători să fie cât mai precise este nevoie de mai multe incursiuni în interiorul furtunilor, iar astfel de misiuni sunt periculoase pentru piloţi.

Dacă vremea o va permite, luni, un avion L-1011 Stargazer carrier va decola de la Cape Canaveral Air Force Station şi va urca până la altitudinea de 12.192 de metri, de unde vor fi aprinse motoarele rachetei Pegasus care va transporta cei opt sateliţi pe orbită.

Această misiune nu se va concentra doar asupra uraganelor. Un alt obiectiv al misiunii este legat de studierea umidităţii în sol şi de studierea Oscilaţiei Madden-Julian care influenţează regimul de precipitaţii deasupra Oceanului Indian.

Durata misiunii CYGNSS este de doi ani, dar în cazul în care nu vor exista probleme tehnice, ar putea fi extinsă.