"Ceremonia marchează un moment cheie al proiectului internaţional de transformare al sitului accidentului din 1986", au precizat într-un comunicat grupurile franceze BTP Vinci şi Bouygues, care au construit împreună acest dom.

În formă de arcadă, clopotul de izolare este o osatură metalică de 25.000 de tone (360.000 de tone cu tot cu echipamentele prevăzute), de 108 metri înălţime şi 162 de metri lungime. Potrivit unui comunicat al Novarka, firma comună a celor două grupuri, arcada ar putea acoperi Stade de France sau Statuia Libertăţii.

"Arcada de la Cernobîl este cea mai mare structură terestră mobilă construită vreodată", se mai precizează în comunicatul celor două grupuri franceze.

Cu o durată medie de viaţă de 100 de ani, potrivit constructorilor, domul ar urma să permită izolarea materialului radioactiv şi sarcofagul existent. În plus, arcada dispune de echipamente care vor permite în timp dezafectarea vechiului sarcofag sovietic, care acoperă reactorul numărul 4, şi tratarea deşeurilor radioactive.

"Am sărbătorit astăzi la Cernobîl finalul reuşit al operaţiunii de instalare a arcadei, o etapă cheie înainte de încheierea programului internaţional pentru transformarea Cernobîl într-un sit sigur şi fără pericol pentru mediu până în noiembrie 2017", se mai menţionează în comunicatul citat.

Arcada nu va fi pe deplin operaţională decât la finalul lui 2017, până când vor fi instalate şi date în funcţiune diversele sale echipamente.

La 26 aprilie 1986, la ora 01:23, reactorul numărul 4 a explodat în timpul unui test de siguranţă. Timp de zece zile, combustibilul nuclear a continuat să ardă, răspândind în atmosferă elementele radioactive şi contaminând, după unele estimări, până la trei sferturi din Europa, dar în special Rusia, Ucraina, Belarus şi alte republici sovietice.

În 206 zile a fost construit un "sarcofag" — cu o osatură metalică de 7.300 de tone şi compus din 400.000 de metri cub de beton — de către circa 90.000 de persoane, în condiţii foarte dificile, în scopul de a izola reactorul avariat, a relatat pentru AFP Anna Korolevska, directoare adjunctă a muzeului Cernobîlului de la Kiev.

"Acest lucru s-a făcut datorită eforturilor supraomeneşti a mii de oameni obişnuiţi", a spus ea.

"Care erau mijloacele lor de protecţie? Munceau în ţinută obişnuită de muncitori în construcţii", a reamintit ea.

Timp de patru ani, circa 600.000 de sovietici, supranumiţi ''lichidatori'', au fost trimişi la locul accidentului pentru a stinge incendiul, a realiza rapid o şapă din beton în vederea izolării reactorului deteriorat şi pentru curăţarea teritoriilor din împrejurimi.

În prezent, bilanţul pierderilor de vieţi omeneşti al catastrofei este încă unul în dezbatere. Comitetul ştiinţific al ONU (UNSCEAR) nu recunoaşte oficial decât circa 30 de morţi în rândul lucrătorilor şi pompierilor care s-au aflat în zonă chiar după explozie, când radiaţiile erau foarte intense, dar potrivit anumitor estimări bilanţul ar fi de mii de morţi.