Numite "yardangs", aceste forme sunt aliniate în direcţia predominantă a vântului, direcţie care s-ar fi menţinut de foarte mult timp, reuşind să sculpteze roca expusă, aşa cum o vedem astăzi. Imaginea a fost realizată la 28 iunie 2016 prin intermediul camerei HiRISE (High Resolution Imaging Science Experiment) din dotarea modulului orbital Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), aparţinând NASA.

Yardangs nu dezvăluie doar puterea şi direcţia curenţilor de aer din trecut, ci oferă informaţii şi despre rocă în sine. O analiză detaliată realizată de HiRISE indică o absenţă a bolovanilor sau a molozului pe aceste forme. Absenţa molozului şi întinderea yardangs-urilor ne arată că roca gazdă este alcătuită doar din granule fine slab cimentate, întinse pe zeci de metri, sau din depozite mai dense. Astfel de depozite ar fi putut proveni de la sedimentarea prelungită de cenuşă vulcanică, praf atmosferic sau acumulări de nisipuri fine depuse de vânt. După un timp, aceste depozite s-au cimentat şi au devenit coezive, aşa cum ilustrează relieful vertical şi stâncile expuse.