Planetele-gigant de la marginea sistemului solar au inele extrem de diverse. Observaţiile au arătat că inelele lui Saturn sunt alcătuite din 95% gheaţă, în timp ce inelele pe care Uranus şi Neptun le au sunt mai întunecat, având mai multă rocă. Încă de la prima observaţie a inelelor lui Saturn, din secolul al XVII-lea, oamenii au vrut să înţeleagă originile şi mecanismul din spatele apariţiei lor.

Studiul actual se referă la perioada Marelui Bombardament Târziu, ce ar fi avut loc acum 4 miliarde de ani în sistemul solar. Cercetătorii au calculat probabilitatea ca obiecte mari, de dimensiunile lui Pluto, să fi trecut suficient de aproape de planetele gigant pentru a fi distruse de forţa mareică a acestora. Rezultatele au arătat că Saturn, Uranus şi Neptun au avut mai multe „întâlniri” cu astfel de obiecte cereşti.

Următorul pas a folosit simulări pe computer pentru a investiga disrupţia obiectelor din centura Kuiper de forţa mareică a planetelor-gigant. În multe cazuri, fragmente au rămas pe orbita planetelor, iar masa combinată a acestor fragmente este suficientă pentru a explica inelele din jurul lui Saturn şi Uranus. Cu alte cuvinte, aceste inele planetare s-au format când obiecte suficient de mari au trecut pe lângă aceşti giganţi şi au fost distruse.

Descoperirile arată că inelele planetelor-gigant sunt rezultate alte procesului natural de formare a planetelor din sistemul nostru solar. Asta ne indică şi faptul că alte planete, descoperite în jurul unor stele îndepărtate, vor avea inele formate în aceeaşi manieră. Descoperirea unui sistem de inele în jurul unei exoplanete a fost deja anunţată, iar mai multe descoperiri de acest fel ne vor ajuta să înţelegem mai bine originile acestora.

Echipa de savanţi a publicat studiul în jurnalul ştiinţific Icarus, iar la cercetare au luat parte patru profesori de la Kobe University, de la Institute de Physique du Globe şi de la Earth-Life Science Institute.