În cadrul celui mai mare depozit de creier, Harvard Brain Tissue Resource Center (HBTRC), există peste 2.000 de mostre de creier. Fiecare este amplasat într-un tub se plastic sau într-o pungă, urmând să fie congelat sau amplasat în formol, în funcţie de modul în care va fi utilizat. 

Mostrele sunt utilizate în nenumărate studii, de la cercetări privind boala Alzheimer, schizofrenie sau stresul post traumatic. Pentru a analiza rădăcina acestor boli, HBTRC, parte a Spitalului McLean din Massachusetts, are nevoie atât de creiere sănătoase, cât şi de creiere deteriorate în urma bolilor, pentru a putea fi comparate.

Centrul se bazează pe donarea de organe, atunci când donatorul moare, experţii trebuie să conserve creierul cât mai rapid pentru a nu se deteriora.

„Trebuie să avem întreg creierul intact, deteriorarea trebuie să fie minimă”, a declarat directorul adjunct al secţiei de operaţiuni din cadrul HBTRC, Jorge Tejada.

Tejada lucrează în centru de 15 ani şi a „feliat” sute de creiere umane.

Creierul se deteriorează foarte rapid după ce persoana moare, aşadar Tejada împreună cu colegii săi au la dispoziţie maximum 24 de ore pentru a-l recolta. După ce creierul ajunge la centru este cântărit şi apoi tăiat în două. O parte este tăiată manual şi îngheţată, aceasta fiind utilizată pentru testele ADN. A doua jumătate este amplasată în formol deoarece este utilizată pentru analizarea formei ţesutului şi al proteinelor. 

De asemenea, echipa din cadrul HBTRC analizează creierul pentru a afla cauza decesului şi pentru analizarea viruşilor ce ar putea fi prezenţi, precum HIV sau hepatita. 

De aici, mostrele de creier sunt livrate către cercetători din întreaga lume. Prin banca de creiere au trecut peste 9.000 de creiere de când aceasta s-a deschis, în 1987. Tejada a afirmat că hipocampusul este zona creierului cel mai des cerută de către cercetători în ultima perioadă.

Modul în care se face donarea, precum şi procesul de stocare, poate fi urmărit accesând următorul link.