În acest material sunt prezentate 50 dintre cele mai interesante lucruri despre planeta noastră. Multe dintre ele poate că le cunoaştem dar, cu siguranţă, pe altele le-am trecut cu vederea.

21. Promisiunea înălţimilor şi hipoxia

La 8 mai 1978 alpiniştii Reinhold Messner şi Peter Habeler au devenit primii oameni care au urcat pe Everest fără tuburi de oxigen. Messner a spus, descriind această aventură, că s-a simţit redus la senzaţia "unui plămân însetat de oxigen care pluteşte peste nori şi munţi".

22. Cel mai lung lanţ muntos

Pentru a găsi cel mai lung lanţ muntos de pe Pământ va trebui să căutăm în adâncurile oceanului. Denumit Dorsala Atlantică, acest lanţ de vulcani submarini se întinde pe aproximativ 65.000 de kilometri şi are înălţimea medie de 5.500 de metri faţă de fundul oceanului. Pe măsură ce aceşti vulcani erup, lava se solidifică, întreaga Dorsală crescând în dimensiuni.

23. Cea mai mare structură vie

Recifele de corali susţin cea mai mare densitate de specii de faună şi floră dintre toate ecosistemele terestre, fiind urmate la mică distanţă de pădurile tropicale. Formate din mici polipi de corali, recifele reprezintă cele mai mari structuri vii, sau comunităţi de organisme simbionte de pe Pământ, unele dintre ele fiind vizibile din spaţiu, conform NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration).

24. Cel mai adânc loc

Cel mai adânc punct din abisul oceanului planetar se află la 10.916 metri în Groapa Marianelor. Cel mai adânc loc de pe Pământ care nu este acoperit de ocean se află la 2.555 metri sub nivelul mării — Bentley Subglacial Trench din Antarctica — ascuns însă sub gheaţă.

25. Marea aflată sub nivelul mării

Marea Moartă, aflată între Iordania, Israel şi Cisiordania este un lac supersărat aflat la 423 de metri sub nivelul mării.

26. Când lacurile explodează

Nu este de glumă. În Cameron şi la graniţa dintre Rwanda şi Republica Democrată Congo se află trei lacuri mortale: Nyos, Monoun şi Kivu. Toate trei sunt lacuri formate în cratere vulcanice. Magma de dedesubt eliberează imense cantităţi de dioxid de carbon, formându-se straturi de apă suprasaturată în dioxid de carbon pe fundul acestor lacuri. Uneori, aceste acumulări de dioxid de carbon sunt eliberate brusc în atmosferă, rezultatul fiind moartea tuturor animalelor şi oamenilor aflaţi în zonă.

La 21 august 1986, o astfel de erupţie, denumită erupţie limnică, s-a produs la lacul Nyos, eliberând în atmosferă între 100.000 şi 300.000 de tone de dioxid de carbon. Norul de CO2 s-a ridicat în atmosferă cu viteza de 100km/h şi s-a deplasat pe direcţia est-vest ucigând peste 1.700 de oameni şi 3.500 de vite din câteva sate aflate pe o rază de 25 de kilometri.

27. Pierdem apă dulce

Pe măsură ce clima se modifică, gheţarii se retrag şi contribuie la creşterea nivelului oceanului planetar. Zona Arctică din Canada a pierdut, singură, în perioada 2004 — 2009 un volum de apă dulce echivalent cu 75% din Lacul Erie, cel de-al patrulea lac ca mărime dintre Marile Lacuri americane.

28. Măsura dezgheţului

Oamenii îşi lasă amprenta asupra planetei în tot felul de moduri şi forme, care mai de care mai ciudate. Spre exemplu, testele nucleare din anii '50, au dus la acumularea unor particule de praf radioactiv în atmosferă. Aceste particule au căzut în cele din urmă pe sol sub formă de precipitaţii (ploi sau ninsori), iar o parte dintre ele au rămas blocate în gheţari unde au lăsat o urmă antropică distinctă. Însă unii dintre aceşti gheţari se topesc atât de rapid încât şi această amprentă dispare.

29. Pe când Planeta Albastră era de culoare ... violet

Pământul era de culoare violet, sau mai bine spus viaţa terestră avea această culoare, aşa cum în prezent este verde, susţine Shil DasSarma, microbiolog la Universitatea din Maryland. Primele specii de microorganisme terestre ar fi folosit o altă moleculă, nu clorofila, pentru procesele metabolice, fapt care le-ar fi conferit o tentă violetă.

DasSarma este de părere că prima moleculă sensibilă la lumină din dotarea organismelor terestre a fost retinalul, şi nu clorofila. În prezent, retinalul poate fi găsit în membrana halobacteriilor.

30. Planeta electrică!

Tunetele şi fulgerele dezvăluie latura sălbatică a atmosferei terestre. Un singur fulger poate încălzi aerul din jur până la 30.000 de grade Celsius, făcându-l să se dilate rapid. Această dilatare rapidă generează o undă de şoc şi zgomotul specific tunetului. În plus, chiar dacă nu aţi mai văzut un fulger de câteva săptămâni, sau poate chiar luni, aceste fenomene sunt foarte frecvente. În fiecare minut pe Pământ se produc aproximativ 6.000 de fulgere.