Spre exemplu, câţi dintre noi se gândesc la viaţa pe Pământ ca la o călătorie perpetuă prin spaţiu cu viteza de aproape 108.000 km/h? Sau ori de câte ori facem un duş sau bem un pahar cu apă ne gândim că Antarctica este cel mai mare rezervor de apă dulce al Terrei? Pe acest continent se află aproximativ 90% din gheaţa de pe Pământ şi respectiv 70% din apa dulce a planetei.

În acest material sunt prezentate 50 dintre cele mai interesante lucruri despre planeta noastră. Multe dintre ele poate că le cunoaştem dar, cu siguranţă, pe altele le-am trecut cu vederea.

11. Cel mai rece loc de pe planetă

Deloc surprinzător, cel mai rece loc de pe planetă este Antarctica unde iarna temperaturile pot atinge—73 de grade Celsius. Recordul absolut al temperaturilor negative s-a înregistrat la staţia ştiinţifică rusă Vostok, din Antarctica, la 21 iulie 1983, în plină iarnă australă, când termometrele au indicat—89,2 grade Celsius, conform USGS.

12. Continentul extremelor

Antarctica este un loc al extremelor. Calota glaciară antarctică conţine aproximativ 70% din apa dulce de pe Terra şi aproximativ 90% din gheaţa de pe planeta noastră, deşi este doar pe locul 5 în topul celor mai mari continente. De asemenea, interesant este şi faptul că Antarctica este considerată un deşert, având regiuni în interiorul său în care precipitaţiile anuale nu depăşesc 50 mm pe an şi acestea sub formă de zăpadă, evident.

13. Stalagmite la maxim!

Pentru amatorii de frumuseţi speologice, cea mai mare stalagmită din lume poate fi admirată în Cuba, în Cueva San Martin Infierno, ce a crescut până la înălţimea de 67,2 metri.

14. Gravitaţia poate fi ciudată

Pământul nu este o sferă perfectă şi astfel masa sa nu este distribuită uniform. Prin urmare, nici gravitaţia nu este constantă în orice punct de la suprafaţa globului. Una dintre anomaliile gravitaţionale misterioase ale Terrei se produce în Golful Hudson din Canada. În această zonă gravitaţia este mai mică decât în alte regiuni, iar un studiu din 2007 ajungea la concluzia că topirea gheţarilor din această arie este cauza.

Gheaţa care acoperea această regiune în perioada ultimei ere glaciare s-a topit de multă vreme, dar solul nu şi-a revenit complet după eliberarea de presiunea gheţurilor. Iar cum gravitaţia dintr-o regiune este proporţională cu masa de materie aflată deasupra respectivei regiuni, iar gheţarii au dislocat o parte din sol, rezultă o atracţie gravitaţională puţin mai mică în văile săpate de gheţari.

15. Polii magnetici migrează

Pământul are un câmp magnetic protector care este rezultatul oceanului de metal topit din interiorul său, care curge în jurul nucleului solid, din fier. Acest ocean de metal lichid generează prin frecare, asemenea unui dinam, curent electric, care, la rândul său, generează câmpul magnetic. Încă de la începutul secolului XIX, polul magnetic de nord al Pământului s-a deplasat spre nord cu mai mult de 1.100 de kilometri, conform NASA. Viteza de deplasare a crescut de-a lungul anilor, în prezent nordul magnetic deplasându-se spre nord cu aproximativ 64 de kilometri pe an, faţă de doar 16 km/an, viteza estimată în secolul XX.

Câmpul magnetic al Pământului are intensitatea variabilă, iar recent oamenii de ştiinţă au observat că intensitatea sa scade.

16. Inversarea polilor magnetici

În ultimii 20 de milioane de ani planeta noastră a trecut periodic, la fiecare 200.000 — 300.000 de ani prin inversări ale polilor magnetici. Până în 2016 a trecut însă mai mult de dublul perioadei de la ultima astfel de inversare. Astfel de inversări nu se produc într-o clipă, ci de-a lungul sutelor de mii de ani. În cadrul acestui proces polii magnetici încep să se distanţeze de regiunea polilor geografici şi sfârşesc prin a se inversa, conform astronomilor de la Universitatea Cornell.

17. Cel mai înalt munte

Titlul de cel mai înalt munte de pe Pământ este deţinut, de fapt, de doi munţi — Everest şi Mauna Kea. Vârful Everestului este cel mai înalt punct de la suprafaţa Pământului, ajungând la 8.848 de metri faţă de nivelul mării. Dacă pornim cu măsurătoarea de la bază, Mauna Kea este cel mai înalt munte de pe Pământ măsurând nu mai puţin de 17.170 de metri, conform USGS. Mauna Kea se ridică până la altitudinea de 4.170 m deasupra nivelului mării, dar el continuă să coboare sub apă încă 5.000 m, iar partea centrală a vulcanului Mauna Kea a creat o depresiune pe fundul mării de încă 8.000 m în forma unui con răsturnat.

18. Pământul a avut două luni

Pământul ar fi avut la un moment dat în istoria sa doi sateliţi naturali importanţi. Cel de-al doilea satelit, mai mic decât Selena, cu un diametru de doar aproximativ 1.200 km, s-ar fi aflat pe orbita Pământului o perioadă de timp înainte de a se ciocni cu Luna. Acest impact catastrofal poate explica de ce cele două părţi ale Lunii sunt atât de diferite una faţă de cealaltă, conform unui material publicat în 2011 în revista Nature. Prin comparaţie, Luna are diametrul de aproximativ 3.470 km.

19. Pământul încă are un al doilea satelit natural

Unii oameni de ştiinţă susţin că Pământul are în prezent doi sateliţi naturali. Conform unui material publicat în 2011 în revista ICARUS, un asteroid cu diametrul între 1 metru şi 3,3 metri se află în orice moment pe orbita Terrei. Nu este vorba mereu de acelaşi asteroid, ci mai degrabă de o "lună temporară", care se schimbă. Conform studiului publicat în 2011, gravitaţia terestră capturează asteroizi care trec prin vecinătatea planetei, în drumul lor în jurul Soarelui. Un astfel de satelit temporar rămâne pe orbita terestră timp de cel mult 9 luni după care este proiectat mai departe în spaţiu.

20. Locul unde pietrele se deplasează

Oricât de ciudat ar părea, pe Pământ există un loc în care pietrele se deplasează — în bazinul secat al unui lac denumit Racetrack Playa din Death Valley, un deşert din estul Californiei. Acolo, pietre şi chiar stânci, cântărind până la sute de kilograme, se deplasează. Fenomenul are următoarea explicaţie: rocile sunt acoperite de gheaţă şi intră în contact cu scurgeri de apă de pe marginile bazinului, provenite din gheaţa topită de pe coastele dealurilor din jur. În contact cu apa, gheaţa care acoperă rocile devine foarte alunecoasă şi este suficientă chiar şi o mică briză pentru a împinge aceste pietre dintr-o parte în alta pe suprafaţa perfect plană din Racetrack Playa.