Oamenii de ştiinţă sunt parţial de acord cu această perspectivă, considerând că nu pozitivitatea, ci abilităţile de rezolvare a problemelor şi persistenţa sunt cele care stimulează creativitatea. Anna Jordanous de la Universitatea Kent şi Bill Keller de la Universitatea Sussex au analizat studii efectuate asupra procesului creativ în mai multe domenii şi, într-un final, au izolat 14 componente ale creativităţii. Fericirea nu s-a aflat printre ele.
Creativitatea e o noţiune complexă. Cele 14 componente pe care cei doi oameni de ştiinţă le-au identificat trebuie să „lucreze” împreună în măsuri diferite, în funcţie de misiune. Nu se poate spune că una e mai importantă decât alta, ci doar că relevanţa lor depinde de context.

Mark Davis, psiholog la Universitatea din Texas, a împărţit creativitatea în două faze: ideea iniţială şi rezolvarea ulterioară a problemei. Potrivit studiilor sale, o stare de spirit pozitivă e utilă în brainstorminguri, în procesarea informaţiei şi în generarea cât mai multor idei cu putinţă.

Totuşi, pentru depăşirea obstacolelor şi îndeplinirea diverselor cerinţe, e nevoie de o judecată limpede, de critică, de evaluare obiectivă, de experimentare şi, evident, de capacitatea de a trece peste un eşec. E destul de greu să îţi păstrezi pozitivitatea atunci când ai de rezolvat o chestiune serioasă, iar stresul care apare în astfel de situaţii poate fi foarte motivant, a mai spus Davis. Cu alte cuvinte, emoţiile negative sunt benefice în procesul creativ.

Jennifer George şi Jing Zhou de la Universitatea Rice au ajuns la concluzia că provocările nu ne fac neapărat fericiţi, dar ne trezesc spiritul creativ.

Cercetările lor au arătat că stările şi sentimentele negative inspiră găsirea de soluţii. Într-un studiu care a implicat 160 de persoane, oamenii clasificaţi drept cei mai creativi au fost cei care au experimentat emoţii mixte, atât pozitive, cât şi creative. Totuşi, a existat un element cheie: beneficiul susţinerii unui manager bun. Pe de altă parte, angajaţii mai fericiţi, susţinuţi de şefi buni, au fost evaluaţi ca fiind mai puţin creativi decât categoria precedentă. Cei mai puţin creativi au fost cei cu emoţii minte şi cu manageri nu tocmai buni.

Cu toate acestea, psihologii nu sugerează că ar trebui să trăim într-un stres permanent, în numele creativităţii. Emma Seppalia de la Centrul pentru Compasiune şi Altruism din Stanford şi autoare a „The Happiness Track” explică: „Creativitatea nu apare când suntem stresaţi sau foarte emotivi”.

Amy Arnsten, expert în neurologie la Universitatea Yale, susţine teoria lui Seppalia. Aceasta a explicat că, pentru a menţine funcţiile creierului optime pentru creativitate, cheia o reprezintă echilibrul, nu fericirea sau stresul induse intenţionat.

Presiunea emoţională intensă, fie ea pozitivă sau negativă, poate afecta funcţionarea cortexului prefrontal, zona creierului asociată cu creativitatea. Această zonă răspunde stimulilor emoţionali prin eliberarea unui flux de dopamină. Emoţiile foarte puternice pot provoca un exces, care va afecta judecata şi creativitatea deopotrivă.

Arnsten a mai explicat şi că cel mai important e să ne păstrăm o doză de relaxare în ceea ce priveşte rezolvarea problemei. Astfel, vom reuşi să dozăm nesiguranţa şi stresul, rămânând motivaţi şi capabili de a găsi soluţii creative.