''Principalul scop al acestei expediţii a fost să colecteze microplastic din sedimente din adâncimile oceanului - şi am găsit o grămadă. Ţinând cont că animalele interacţionează cu acest sediment, am decis să ne uităm în ele ca să vedem dacă găsim dovezi ale ingestiei. Ceea ce este în mod deosebit alarmant este faptul că aceste microplastice nu au fost găsite în zonele de coastă, ci la mari adâncimi în ocean, la mii de mile distanţă de sursele de poluare de pe uscat'', a declarat doctor Michelle Taylor de la Departamentul de Zoologie din cadrul Universităţii Oxford. 

Microplasticul se referă, în general, la particule sub 5 milimetri lungime şi a fost asemănat cu o ''ninsoare marină'', particule ce cad de la suprafaţă către adâncuri şi care sunt înghiţite de multe vieţuitoare. Printre urmele găsite de oamenii de ştiinţă în animalele de la mare adâncime se numără particule de poliester, nailon şi acrilic. 

''Aceste rezultate mă uimesc şi reprezintă un semnal de alarmă că poluarea cu plastic a ajuns cu adevărat în cele mai îndepărtate locuri de pe Pământ'', a declarat Laura Robinson, profesoară de geochimie la Şcoala de Ştiinţe Naturale din Bristol. 

Guvernul Marii Britanii a anunţat recent că va interzice, până la sfârşitul anului 2017, comercializarea microbilelor din plastic, ce se găsesc în mod obişnuit în produse cosmetice şi pentru curăţenie. Hotărârea vine ca urmare a rapoartelor Comitetului de Mediu din Camera Comunelor cu privire la daunele provocate de acestea. Comitetul a arătat că un singur duş poate duce la eliberarea în ocean a 100.000 de microparticule de plastic. 

Oamenii de ştiinţă de la Universităţile Bristol şi Oxford, care lucrează pe Royal Research Ship (RRS) James Cook, au atras atenţia că microplasticul provine şi de la curăţarea hainelor sintetice în maşinile de spălat, cât şi de la plasele de pescuit, iar rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul Scientific Reports.