Aceasta descoperire ar putea să constituie cel mai vechi exemplu de supravieţuire a oamenilor în Arctica unde indiciile din Paleolitic sunt în general rare, afirmă cercetătorii.

În 2012, o echipă de cercetători condusă de Alexei Tihonov de la muzeul zoologic al Academiei ruse de ştiinţe din Sankt-Petersburg a descoperit într-o excavaţie o carcasă parţială a unui mamut lânos de sex masculin care se afla pe sedimentele îngheţate ale unei faleze de pe coasta de est a unui golf de pe fluviul Enisei, din Siberia.

Datarea cu radiocarbon a tibiei animalului şi a obiectelor aflate în proximitatea mamutului a indicat o vechime de 45.000 de ani, relatează France Presse.

Scheletul mamutului prezintă semne de leziuni neobişnuite pe coaste, pe colţul de fildeş de pe partea dreaptă a corpului şi pe mandibule, semne care sunt foarte probabil rezultatul loviturilor unor lănci foarte ascuţite şi care sunt analizate în prezent de oamenii de ştiinţă.

Ramurile mandibulei erau în mare parte intacte atunci când au fost descoperite. Dar, în cazul multor altor relicve de mamuţi sacrificaţi de oameni recent descoperite, mandibulele erau de foarte multe ori incomplete, fapt care s-ar putea datora extracţiei limbii animalului de către vânători, presupun cercetătorii ruşi.

Vânătorii mâncau de multe ori limba mamuţilor, într-un fel de ritual sau pentru că era o parte a animalului considerată probabil o delicatesă, consideră oamenii de ştiinţă.

Singurul colţ dentar de fildeş pentru apărare care s-a păstrat de la acest mamut, cel de pe partea dreaptă, indică urme de activitate umană pentru a-l separa de restul corpului.

Cu toate acestea, capătul exterior al acestui colţ de mamut, în mod normal puţin ascuţit, a fost prelucrat pentru a face din el o unealtă într-un mod asemănător diverselor tehnici observate mai târziu în Arctica.

Aceşti oameni au confecţionat fragmente ascuţite de fildeş pentru a tăia carnea într-o regiune unde alte materii prime din piatră erau greu de găsit.
Avansarea tehnicilor de vânătoare de mamuţi a permis probabil acestor grupuri să se răspândească în partea nordică a Siberiei Arctice, presupun autorii cercetării.

Aceste mişcări au reprezentat un punct de cotitură important care a facilitat, probabil, sosirea oamenilor în zonele din apropierea limbii de pământ de la Marea Bering care se forma în acea epocă.

Ei au reuşit să intre pe continentul american înainte de ultima mare glaciaţiune acum 22.000 de ani, susţin cercetătorii ruşi în studiul publicat în revista „Science”.