Orientarea acestei structuri galactice dezvăluie faptul că este vorba de o galaxie spiralată. Un disc plat care înconjoară strălucitorul nucleu galactic în centrul căruia se află o gaură neagră supermasivă. Existenţa unei găuri negre centrale într-o galaxie atât de îndepărtată este confirmată prin observarea efectului gravitaţional pe care gaura neagră îl exercită asupra stelelor din nucleul galactic. Aceste stele se mişcă mult mai rapid în jurul centrului galactic decât ar fi făcut-o dacă în acea zonă nu s-ar fi aflat o gaură neagră supermasivă.

Pornind de la examinarea traiectoriilor acestor stele din nucleul galactic, astronomii pot estima masa găurii negre centrale. În cazul galaxiei NGC 4845 masa găurii negre centrale a fost estimată la câteva sute de mii de ori masa Soarelui.

Aceeaşi tehnică a fost folosită pentru a estima masa găurii negre din centrul galaxiei noastre, Sagittarius A*, care are aproximativ 4 milioane de mase solare.

În cursul anului 2013 astronomii au observat o explozie violentă în centrul galaxiei NGC 4845, explozie provenită de la gaura neagră centrală ce tocmai devora un obiect de multe ori mai masiv decât planeta Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar. O stea pitică brună sau o planetă gazoasă foarte mare s-a apropiat puţin prea mult de gaura neagră din centrul acestei galaxii şi a fost distrusă de aceasta.