Rezultatele preliminare ale Twin Study - un studiu al gemenilor - făcut de cei de la NASA dezvăluie că ADN-ul uman se modifică în spaţiu. În cadrul acestei cercetări, oamenii de ştiinţă l-au studiat pe astronautul Scott Kelly. Acesta a petrecut un an la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale şi a revenit de doi ani pe Terra. 7% din genele astronautului nu şi-au mai revenit însă la normal după întoarcerea pe Pământ.

Cei de la NASA l-au studiat pe Kelly înainte, în timpul şi după anul petrecut pe Staţia Spaţială Internaţională. Pentru a trage cele mai relevante concluzii, acesta a fost comparat cu fratele lui geamăn, Mark, care a rămas pe Terra. Cei doi nu mai sunt identici din punct de vedere genetic, aşa cum erau înainte ca Scott să plece în spaţiu.

Gene… spaţiale

Transformarea ADN-ului lui Scott în proporţie de 7% sugerează schimbări genetice de lungă durată şi care se leagă de cel puţin cinci procese şi funcţii biologice.

Pentru a urmări schimbările fizice cauzate de timpul petrecut în spaţiu, oamenii de ştiinţă au studiat metaboliţii (produşii intermediari ai metabolismului, fără de care viaţa nu ar fi posibilă), citokinele (molecule de natură proteică secretate de celulele sistemului imunitar) şi nivelul de proteine din organismul lui Scott, în timpul şi după misiunea în spaţiu.

Pentru a înţelege în profunzime schimbările prin care a trecut organismul lui Scott, Chris Mason de la Weill Cornell Medicine şi echipa acestuia şi-au îndreptat atenţia mai ales asupra schimbărilor la nivel de ADN şi ARN (acidul ribonucleic, implicat în decodificarea informaţiei ereditare stocată de către ADN).

Chiar dacă 93% din expresia genetică a revenit la normal după ce Scott s-a reîntors acasă, un subset de „gene spaţiale” - cum le numesc cei de la NASA - s-au modificat pentru totdeauna.

O parte dintre mutaţii au fost provocate de stresul călătoriilor spaţiale. Genele de dezactivează şi se activează la loc, iar acest proces le poate modifica funcţiile. ADN-ul se poate modifica şi din cauza radiaţiilor din spaţiu sau a restricţiilor de natură calorică. Apoi, lipsa gravitaţiei şi modificarea nivelului de fluide din organism pot provoca schimbări la rândul lor.

Misiunea lui Kelly de un an în spaţiu este crucială în planificarea unei misiuni de trei ani pe Marte, spun cei de la NASA. Studii despre cum se adaptează corpul uman la imponderabilitate, izolare, radiaţii sau stresul unei misiuni de durată în spaţiu sunt necesare înainte ca astronauţi să fie trimişi în misiuni precum cea de pe Marte, care ar tripla din start timpul petrecut până acum de oameni în spaţiu.