Chiar dacă Coreea de Nord devine din ce în ce mai dependentă de China, regimul de la Pyongyang menţine relaţii economice şi diplomatice cu multe naţiuni. Aceste legături, de la relaţii comerciale şi bancare la instruire în cercetare ştiinţifică, vânzări de armament, construcţii de monumente şi restaurante, au ajutat Coreea de Nord să acumuleze capitalul şi cunoştinţele tehnice cu ajutorul cărora îşi dezvoltă programul de arme nucleare şi rachete militare.   

În unele cazuri, Pyongyangul se bazează pe aliaţi vechi, în special pe ţări precum Cuba din fostul bloc comunist, sau pe regimuri cum este cel din Siria, la fel de ostil la adresa SUA. În alte cazuri, cu ţări precum cele din Africa, are relaţii mai degrabă militare, care presupun export de arme ieftine şi pregătire militară. În Orientul  Mijlociu Coreea de Nord este furnizor de forţă de muncă ieftină pentru construcţii. Ve­ni­turile obţinute prin munca nord-co­reenilor sunt încasate de oficialii sta­tului. Sancţiunile aplicate Coreii de Nord nu au fost la fel de stricte precum cele impuse Iranului din cauza pro­gramului nuclear al acestuia şi nici la fel de rigid susţinute.

Trădători nord-coreeni au detaliat cum regimul foloseşte companii paravan pentru a masca activităţi comerciale în alte state sau adoptă nume de afaceri înşelătoare asupra identităţii.

Pyongyangul menţine legături diplomatice cu 164 de state şi are ambasade în 47 de ţări. Deşi este cu mult în spatele Chinei, India a fost în ultimii doi ani al doilea cel mai mare partener comercial al Coreii de Nord, cumpărând materii prime precum argint şi exportând, printre altele, produse chimice. Rusia a exportat produse petroliere în Coreea de Nord şi a importat produse precum peşte îngheţat şi confecţii.

Anul trecut, Coreea de Nord a încercat să exporte echipamente de comunicaţii militare în Eritrea prin intermediul unor companii paravan din Malaysia. Cea mai mare parte a nord-coreenilor aflaţi în străinătate sunt parte a efortului de finanţare a statului. Unul dintre principalele roluri ale diplomaţilor nord-coreeni este de a ajuta la dezvoltarea şi menţinerea unor fluxuri de cash către regim. De obicei, misiunile diplomatice nord-coreene trebuie să se autofinanţeze pentru maximizarea veniturilor statului.

Peste 50.000 de muncitori nord-coreeni lucrează în afara ţării, mulţi în construcţii sau în fabrici. Salariile acestora sunt plătite direct oficialilor nord-coreeni.

Pyongyang-ul are, de asemenea, lanţuri de restaurante în Asia şi Orientul Mijlociu.

În ultimii cinci ani, China contribuie cu peste 80% la importurile şi exporturile Coreei de Nord, chiar dacă relaţiile dintre cele dou ţări s-au deteriorat. China a importat mai ales materii prime industriale, cum ar fi cărbune, dar şi alimente din peşte şi alge şi îmbrăcăminte. În schimb, China este pentru nord-coreeni cea mai mare sursă de petrol.