În luna precedentă, comisia - care şi-a început munca în 1943, înainte de a se stabili formal în cadrul ONU în 1945 - a stabilit că Hitler poate fi considerat responsabil pentru actele naziştilor din ţările ocupate, potrivit cărţii menţionate mai sus.

 
În martie 1945 - o lună înainte de moartea lui Hitler - comisia a aprobat cel puţin şapte puneri sub acuzare distincte împotriva lui pentru crime de război.

Un documentat datat în 15 decembrie 1944, prezentat comisiei de către Cehoslovacia, îl acuză pe Hitle şi alţi cinci membri ai guvernului său, inclusiv pe adjunctul său Rudolf Hess şi Heinrich Himmler, unul dintre naziştii responsabili de Holocaust, de crime - inclusiv de „terorism şi masacre sistematice”.

Cartea lui Plesch arată, de asemenea, că Puterile Aliate cunoşteau scala Holocaustului cu doi ani şi jumătate mai devreme decât se crede în prezent.

Potrivit cărţii, documente certificate legal, transcrieri guvernamentale şi interviuri cu victimele torturilor „dovedesc fără nicio îndoială” că Statele Unite şi guvernul Britanic ştiau despre lagărele de exterminare ale lui Hitler în primii ani ai celui de-al doilea război Mondial.

Plesch afirmă că ambele guverne ştiau de existenţa lor, dar nu au făcut aproape nimic pentru a opri crimele în masă.

Primele condamnări pentru atrocităţile comise de nazişti au fost făcute, printr-o declaraţie comună, de către guvernele din Cehia şi Polonia, în noiembrie 1940, scrie Mediafax.

În 1942, guvernul american, cel britanic şi cel sovietic şi-au condus aliaţii într-o declaraţie publică care „a condamnat explicit exterminarea continuă a evreilor europeni impusă de Hitler”.

Potrivit cărţii, condamnarea a fost mult mai puternică decât se crede.

„Documentele răstoarnă unul dintre cele mai importante adevăruri acceptate în ceea ce priveşte Holocaustul: în ciuda eforturilor eroice de a scăpa de Europa ocupată de nazişti, aliaţii nu au acceptat niciodată oficial realitatea Holocaustului şi, prin urmare, nu l-au condamnat niciodată până când lagărele de exterminare nu au fost eliberate, la sfârşitul războiului”, a scris Plesch.