Raportul „Răni invizibile”, publicat luni în Statele Unite, are la bază discuţii cu peste 450 de copii, adolescenţi şi adulţi din şapte regiuni siriene.

Organizaţia Save the Children spune că minorilor cu care lucrătorii ei au stat de vorbă în Siria le e frică să se joace afară, le e frică să meargă la şcoală, şi mulţi se scapă în pantaloni când aud un zgomot puternic, care le aminteşte bombardamentele.

Raportul „Răni invizibile”, publicat luni în Statele Unite, are la bază discuţii cu peste 450 de copii, adolescenţi şi adulţi din şapte regiuni siriene, fiind cel mai cuprinzător studiu făcut în Siria pe tema urmărilor asupra copiilor ale unui război care împlineşte luna aceasta şase ani şi s-a soldat cu peste 300.000 de morţi, alungând de la casele lor jumătate din locuitorii ţării. 600.000 de oameni trăiesc în stare de asediu.

Tirul de artilerie necontenit, bombardamentele ariene şi violenţa fac ca minorii sirieni să trăiască într-o stare permanentă de teamă, care se poate transforma într-o stare patologică numită „stres toxic”, cu urmări pe termen lung asupra sănătăţii psihologice.

Cele mai frecvente urmări ale presiunii psihologice neîntrerupte în care trăiesc copiii sirieni sunt urinatul în pat (enurezis nocturn) sau urinatul involuntar în public, deficienţele de vorbire până la pierderea totală a capacităţii de a vorbi şi folosirea substanţelor care creează dependenţă. Comunităţile şi doctorii spun că sunt tot mai numeroase cazurile de auto-mutilare şi tentativele de sinucidere, încă de la vârsta de 12 ani.

Câţiva copii au spus autorilor raportului „Răni invizibile” că ar vrea să moară pentru că în rai le va fi cald, vor avea de mâncare şi se vor juca fără teamă. Alţii au spus că-şi doresc să fie răniţi de sniperi ca să fie internaţi la spital, unde ar duce-o mai bine decât acasă, sub asediu.

Alte constatări ale raportului sunt că două treimi din copiii sirieni au pierdut pe cineva drag, le-a fost bombardată casa sau au fost răniţi din cauza luptelor. Peste jumătate din copiii intervievaţi au spus că folosesc droguri sau alte substanţe creatoare de dependenţă. 78% din copii trăiesc în permanenţă sau în cea mai mare parte a timpului într-o stare de jale sau tristeţe adâncă.

Războiul a distrus relaţia copiilor cu şcoala. Jumătate din cei care încă o mai frecventează spun că nu se simt în siguranţă acolo.

Autorii raportului „Răni invizibile” spun că pe lângă încetarea imediată a focului şi oprirea negociată a violenţelor în Siria va fi nevoie de fonduri suplimentare pentru programe de ajutorare a copiilor.

„Războiul sirian, care deja a durat mai mult decât al doilea război mondial, a pus presiuni imense asupra familiilor, mărind numărul cazurilor de violenţă în familie, astfel că mulţi copii spun că nu au nici măcar cui să se plângă. Aceste răni invizibile riscă să afecteze o generaţie întreagă de copii, devenind un obstacol în plus în calea reconstrucţiei post-belice”, se spune în declaraţia de presă care însoţeşte raportul organizaţiei Save the Children.