La nivelul întregii ţări au fost distruse aproximativ 35.000 de locuinţe. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în Bucureşti, unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.

Epicentrul a fost localizat în zona Vrancea, la o adâncime de aproximativ 100 de kilometri, iar unda de şoc s-a simţit în aproape toată zona Balcanilor. În oraşul Şviştov, situat pe malul Dunării în Bulgaria, trei blocuri de locuinţe au fost distruse şi peste 100 de oameni au murit. Seismul s-a simţit până în Moscova şi Sankt Petersburg.

În nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături şi fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren.

Deşi reacţia autorităţilor a fost slabă în primele ore, foarte mulţi oameni au ajutat din proprie iniţiativă la îndepărtarea dărâmăturilor şi la salvarea victimelor. Ulterior apelului prezidenţial s-a trecut la sporirea producţiei de alimente primare, pentru a asigura necesarul populaţiei, la restabilirea reţelelor utilitare (apă, gaz, telefonie, curent electric). Au fost trimise ajutoare din toată ţara către zonele afectate.

Printre victimele cutremurului s-au numărat şi personalităţi marcante, între care actorul Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneţ, poetul A.E. Baconsky şi cântăreaţa de muzică uşoară Doina Badea.

Cel mai afectat de cutremur a fost oraşul Zimnicea, situat în cel mai sudic punct al ţării. Autorităţile de la acea vreme au anunţat că oraşul a fost afectat în proporţie de 80 la sută, fiind practic ras de pe faţa pământului. Există însă şi o legendă urbană care spune că pagubele nu ar fi fost atât de mari şi că autorităţile au dărâmat cu buldozerele clădirile care au rămas în picioare, după ce Nicolae Ceauşescu a anunţat că va vizita oraşul.

De altfel fostul dictator a dat ordin ca oraşul să fie reconstruit, în sprijinul locuitorilor venind oameni din nouă judeţe ale ţării. O bună parte din banii pentru reconstrucţie au fost donaţi de Germania şi Austria. 10 ani mai târziu, noua infrastructură se deteriorase puternic datorită lucrărilor de slabă calitate. Multe clădiri începute au rămas până în ziua de azi neterminate, astfel că zone întregi din Zimnicea sunt încă nelocuite.