Instanţa europeană a dat o soluţie comună în ambele cazuri. Reclamantele, o femeie din Belgia şi una din Franţa, fuseseră concediate pentru că refuzaseră să renunţe la simbolul religios.

"O normă internă a unei întreprinderi care interzice purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filosofic sau religios nu constituie o discriminare directă. Cu toate acestea, în lipsa unei asemenea norme, voinţa unui angajator de a ţine seama de dorinţele clientului ca prestările de servicii să nu mai fie efectuate de o lucrătoare care poartă vălul islamic nu poate fi considerată o cerinţă profesională de natură să înlăture existenţa unei discriminări", se arată în decizia publicată pe pagina de internet a CJUE.

CJUE precizează că nu soluţionează litigiul naţional, ci instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii.
Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În unul dintre cele două cazuri supuse atenţiei magistraţilor CJUE, o belgiancă de confesiune musulmană a dat în judecată firma G4S Secure Solutions pentru că a concediat-o din cauza refuzului de a renunţa la vălul islamic.

În aprilie 2006, la trei ani de la momentul angajării, femeia şi-a anunţat superiorii că are intenţia să poarte vălul în timpul orelor de lucru. În răspunsul formulat, conducerea G4S a informat-o că purtarea vălului nu este tolerată întrucât purtarea vizibilă de semne politice, filosofice sau religioase este contrară neutralităţii pe care o impune întreprinderea în relaţiile sale cu clienţii.

La 12 mai 2006, în urma unui concediu medical, angajata a anunţat că îşi va relua lucrul peste câteva zile şi va purta vălul.

La 29 mai 2006, comitetul de întreprindere al G4S a aprobat o modificare a regulamentului intern, intrată în vigoare la 13 iunie 2006. Aceasta stipulează că "se interzice lucrătorilor să poarte la locul de muncă semne vizibile referitoare la convingerile lor politice, filosofice sau religioase ori să îndeplinească orice rit care decurge din acestea'.

La 12 iunie 2006, ca urmare a insistenţei de a purta vălul islamic la locul de muncă, femeia a fost concediată, în virtutea unei norme nescrise aplicate în cadrul companiei care nu tolera afişarea vizibilă de semne politice, filosofice sau religioase.
CJUE a apreciat că "voinţa unui angajator de a afişa o imagine de neutralitate faţă de clienţii săi atât publici, cât şi privaţi este legitimă, în special atunci când sunt implicaţi numai lucrătorii care intră în contact cu clienţii, iar această dorinţă se raportează la libertatea de a desfăşura o activitate comercială".

În celălalt caz, o franţuzoaică de confesiune musulmană angajată în 2008 de firma Micropole ca inginer proiectant a fost vizată de o plângere venită din partea unui client în serviciul căruia fusese repartizată.

Clientul era nemulţumit că femeia purta vălul islamic. Drept răspuns la plângere, Micropole a reafirmat principiul neutralităţii necesare în raport cu clientela sa şi i-a solicitat angajatei să renunţe la văl. Pentru că a refuzat, a fost concediată.
CEJ a recomandat instanţei franceze să verifice dacă firma avea reglementări interne prin care se interzicea purtarea vizibilă de semne politice, filosofice sau religioase.

În caz contrar," ar fi necesar să se stabilească dacă voinţa unui angajator de a ţine seama de dorinţa unui client ca prestările de servicii să nu mai fie efectuate de o lucrătoare care poartă un văl islamic ar fi justificată", indică magistraţii europeni.