Cum se explică această tendinţă? Pe de o parte, rata criminalităţii a scăzut cu un sfert în zece ani. Pe de altă parte, a crescut numărul reducerilor de pedepse. René van Swaaningen, profesor de criminologie la Universitatea din Rotterdam, a explicat pentru The New York Times că închiderea penitenciarelor este legată de o alegere politică pe care a făcut-o guvernul olandez, din perspectiva faptului că „închisorile costă mult”.

În aprilie 2013, guvernul a decis să reducă drastic fondurile alocate închisorilor. Rezultatul: s-au economisit 340 de milioane de euro în cinci ani. Guvernul a decis să faciliteze reducerile de pedepse pentru a diminua costurile întreţinerii sistemului penitenciar. În aceeaşi logică, Olanda a închiriat locuri în închisorile sale pentru norvegieni şi belgieni. Norvegienii au închiriat închisoarea Veenhuizen pentru trei ani contra sumei de 25,5 milioane de euro pe an.

Scăderea numărului de deţinuţi a obligat Olanda să fie creativă. Unele închisori s-au transformat în centre pentru solicitanţii de azil. Fostele celule au fost transformate în apartamente pentru familii, chiar dacă unele au rămas cu uşile originare. La De Koepel, fostă închisoare în Haarlem, refugiaţii pot juca fotbal într-o vastă curte interioară, de două ori mai mare decât un teren de fotbal. Alte închisori transformate în aziluri au săli de gimnastică, facilităţi de bucătărie şi grădini exterioare, transmite Digi24.

60 de ore de pregătire pentru eliberare

Olanda a dezvoltat un sistem de reducere a pedepsei pentru condamnările de scurtă durată şi de reinserţie a deţinuţilor condamnaţi la pedepse mai lungi. Pentru a reintegra o persoană încarcerată, a fost pus la punct un sistem de concedii carcerale. Deţinuţii au dreptul de a ieşi pentru a-şi găsi de lucru sau pentru a merge la cursuri. Sunt alocate 60 de ore pentru aceste activităţi care pregătesc deţinutul pentru revenirea în societate şi în viaţa profesională.

O altă variantă este ca un deţinut să-şi poată ispăşi o parte din pedeapsă în exterior. Durata petrecută în exteriorul închisorii nu trebuie să depăşească o şesime din timpul de detenţie şi poate fi de maximum un an. În 2010, aproape 1.500 de indivizi au participat la acest program, care a permis scăderea cu 10 la sută a cazurilor de recidivă.

Din 2008, deţinuţii care au efectuat două treimi din pedeapsă sunt eliberaţi condiţionat. În plus, pentru a evita pedepsele cu închisoare, acolo unde este posibil, tribunalele olandeze dau pedepse cu suspendare.

Există şi un revers al medaliei - în următorii patru ani, 2.600 de gardieni de închisoare îşi vor pierde slujbele în Olanda. În plus, există voci care spun că situaţia din închisorile olandeze este o consecinţă a austerităţii, dar şi a a faptului că multe infracţiuni rămân neraportate şi, deci, neachetate, iar autorii neprinşi.

Un exemplu „rău” - Franţa

Franţa se numără în prezent printre ţările europene codaşe în materie de condiţii de detenţie, scrie Ouest France. Condiţiile de detenţie sunt considerate „alarmante”, iar suprapopularea e o problemă majoră: 69.375 de persoane deţinute şi 58.507 locuri disponibile. În unele aresturi, trei sau patru persoane ocupă o celulă de 10 metri pătraţi, deşi o lege din 1875 prevede ca fiecare deţinut să doarmă într-o celulă individuală. S-au alocat bani pentru construcţia de noi închisori, dar nu şi pentru reinserţie. Pentru pedepsele mai mici de şase luni, monitorizarea este aproape inexistentă, consilierii de probaţiune sunt excedaţi şi nu pot urmări corect dosarele, arată specialiştii. De asemenea, personalul închisorilor este suprasolicitat. În martie anul acesta este aşteptat în Franţa un raport public despre funcţionarea şi construcţia de noi închisori.

În Europa, ţările cu cele mai suprapopulate închisori sunt România, Albania, Belgia, Franţa, Grecia, Ungaria, Macedonia. Serbia, Slovenia, Portugalia şi Spania, potrivit unui raport al  Consiliului Europei.