Primele simptome ale instalării bolii sunt asemănătoare cu cele ale unei viroze gripale: copilul începe să aibă dureri inexplicabile, apoi avansează încet, iar cei mici suferă de depresie, nu vor să se mai dea jos din pat, să mănânce, să bea apă, devin agresivi când sunt supuşi tratamentelor şi refuză orice formă de ajutor. Mai îngrijorător este faptul că această afecţiune le pune viaţa în pericol celor mici, întrucât cauzele ei sunt încă necunoscute şi nu există un tratament concret care să fi dat rezultate.

Jurnaliştii de la BBC descriu cazul lui Sophie, o fetiţă de 9 ani, care este ţintuită în scaunul cu rotile. Când tatăl ei o ia în braţe, copila pare lipsită de viaţă. Poartă scutece, este slabă, are părul fin şi este hrănită pe nas, cu ajutorul unui tub, de mai bine de 20 de luni.

Sophie şi familia ei provin din fosta Uniune Sovietică, dar au ajuns în Suedia în decembrie 2015, unde au cerut azil, în calitate de refugiaţi, după ce ani de zile au fost terorizaţi de mafie. Medicii spun că semnele vitale ale copilei şi analizele sunt perfect normale. Cu toate acestea, fetiţa pare să se fi detaşat complet de partea conştientă a creierului său.

„Sindromul renunţării” a apărut prima dată în Suedia, în anii '90. Peste 400 de cazuri au fost raportate între 2003 şi 2005. În 2015 şi 2016, numărul cazurilor a scăzut la 169. Afectaţi sunt însă doar copiii refugiaţilor, indiferent că provin din fosta URSS, din Balcani sau că sunt copii ai comunităţilor de romi. Multe cazuri au apărut inclusiv la copii care locuiau în Suedia de ani de zile, vorbeau limba şi se integraseră în societate.

Afecţiuni asemănătoare „sindromului renunţării” au fost descrise însă şi înainte de anii '90, printre deţinuţii din lagărele naziste. „Din câte ştim până acum, niciun caz identic cu cele semnalate de noi nu a fost raportat în afara Suediei”,scrie medicul Karl Sallin, pediatru la Spitalul de Copii Astrid Lindgren, parte din Spitalul Universitar Karolinska din Stockholm.