Maica Tereza a fost distinsă, în 1979, cu Premiul Nobel pentru Pace, pentru o viaţă închinată semenilor din lumea întreagă. Ceremonia de decernare a avut loc la 10 decembrie 1979, iar Maica Tereza a primit premiul „Spre slava lui Dumnezeu şi în numele celor săraci''. La acel moment, Maica Tereza a refuzat masa aferentă spunând că decât să facă acea recepţie, mai bine bine hrăneşte 2.000 de săraci, motiv pentru care s-a făcut prânz creştin.

Maica Tereza s-a dedicat în întregime semenilor săi, îngrijind copii sau alinând suferinţe, a deschis o şcoală în aer liber şi o casă pentru cei fără adăpost şi a convins autorităţile locale să facă donaţii pentru această cauză. Prin eforturile Maicii Tereza, milioane de bolnavi şi muribunzi au primit adăpost şi au fost trataţi în dispensare mobile sau în clinici specializate şi sute de mii de copii abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie.
Într-o zi, un ziarist, văzând-o cum spăla un bolnav cu răni grave, a spus: „Eu n-aş face aşa ceva nici pentru un milion de dolari”. „Nici eu”, i-a răspuns Maica Tereza. „Pentru un milion de dolari nu, însă din iubire faţă de Hristos, da, şi cu bucurie”.

Maica Tereza s-a împotrivit în mod clar avortului şi legalizării divorţurilor. În anul 1994, în cadrul unei conferinţe la Washington, a declarat: „Nu ucideţi copilaşii! Le rog pe toate mamele din lume: Dacă nu doriţi un copil, daţi-mi-l mie... Eu îl doresc! Aşa am adoptat peste 3.000 de copii în Calcutta”.

Cu toate că a săvârşit un număr incomensurabil de acte de caritate şi a marcat vieţile a milioane de oameni, ea se caracteriza simplu: „După sânge, sunt albaneză. După cetăţenie — indiană. După credinţă, sunt călugăriţă catolică. După chemare, aparţin lumii. Iar în ceea ce priveşte inima mea, aparţin în întregime Inimii lui Hristos”.