Prezenţa la Ierusalim a zeci de lideri, printre care preşedintele american Barack Obama, pun serviciile de securitate israeliene în faţa unei încercări considerabile. „Avem de-a face cu o operaţiune de o amploare fără precedent”, a declarat şeful poliţiei, Roni Alsheikh.

Israelul nu a mai cunoscut un asemenea eveniment din 1995, de la funeraliile lui Yitzhak Rabin, fostul premier asasinat, rival al lui Peres, recompensat împreună cu acesta şi cu liderul palestinian Yasser Arafat cu Premiul Nobel pentru Pace în 1994.

Oraşul Ierusalim se afla deja joi dimineaţă sub stare de asediu pentru omagiul pe care poporul israelian îl va aduce celui a cărui imagine a fost strâns legată de ascensiunea Israelului, de la naşterea ca stat până la rangul de putere regională.

Sicriul învelit cu drapelul naţional a fost depus în mod solemn în faţa Knessetului, parlamentul ţării, pentru ca israelienii să-i poată aduce un ultim omagiu lui Peres.

Pentru asigurarea securităţii în cele două zile de doliu, au fost mobilizaţi 7.000 de poliţişti.

Toate arterele care duc spre Knesset vor fi închise, transportul celor care vor veni să se reculeagă fiind asigurat de curse speciale.
Odată cu sosirea liderilor străini vineri, o mare parte a Ierusalimului va fi practic tăiată de restul lumii.

Shimon Peres s-a stins din viaţă miercuri dimineaţă în somn, pe patul de spital, la vârsta de 93 de ani, în urma unui accident vascular cerebral suferit pe 13 septembrie, la exact 23 de ani de la semnarea primului acord de la Oslo, care a pus bazele unei autonomii palestiniene şi a oferit o speranţă de reglementare a conflictului.

Peres a fost şi ultimul supravieţuitor al generaţiei de fondatori ai statului Israel.

După ce s-a aflat toată viaţa în inima marilor bătălii şi controverse din scurta istorie a Israelului, Shimon Peres devenise în ţara sa o personalitate care întrunea un consens aproape general, fiind considerat un înţelept al naţiunii.

Intrat în politică la 25 de ani datorită lui David Ben Gourion, fondatorul statului Israel, Peres a ocupat timp de peste 50 de ani de viaţă publică numeroase posturi ministeriale, dar şi funcţia de premier în două rânduri (1984-1986 şi 1995-1996), apoi pe cea de preşedinte între 2007 şi 2014.