Rezultatul anunţat după alegerile parlamentare din Rusia nu a fost deloc surprinzător: câştigarea de către partidul de guvernământ „Rusia Unită” a unei majorităţi clare de două treimi în Duma de Stat a fost probabil decisă deja demult la Kremlin. La fel şi accederea în Parlamentul de la Moscova a altor trei formaţiuni, controlate de fapt tot de Kremlin.

Conducerea rusă a reuşit să îşi aranjeze apele după bunul plac fără să se mai ajungă la protestele de stradă masive din urmă cu cinci ani. Atunci, mii de ruşi au ieşit pe străzi în ciuda gerului aspru la Moscova şi Sankt Petersburg, pentru a demonstra împotriva fraudelor şi manipulărilor electorale.

Democraţie de faţadă

Şi de data aceasta au existat înregistrări video şi alte indicii privind falsificarea votului - de exemplu prin introducerea în urne a unor grămezi întregi de buletine de vot suplimentare. Dar în Rusia anului 2016, spre deosebire de cea a anului 2011, aceste lucruri nu au mai generat mobilizarea celor nemulţumiţi şi a celor care gândesc altfel decât Kremlinul. Represiunile din ultimii ani i-au aruncat pe toţi într-o apatie politică.

Criticii Kremlinului nu au avut şanse în faţa partidului „Rusia Unită”, favorizat major atât mediatic, cât şi administrativ. Kremlinul a putut astfel înfrumuseţa şi faţada democratică, numind o nouă şefă a comisiei electorale, reducând pragul electoral de la 7% la 5% şi permiţând accesul pe liste al partidelor critice.

În climatul politic rus, dominat de percepţia unei inventate ameninţări din afara ţării la adresa fortăreţei ruseşti, campania electorală seacă şi fără conţinut nu a servit decât scopului de a le arăta oamenilor că nu există alternativă la partidul lui Putin „Rusia Unită”.

Depolitizarea societăţii ruse se reflectă foarte bine în participarea foarte scăzută la vot - de doar 48%. În 2011, la urne se prezentaseră 60% din cei cu drept de vot. Ambele numere au fost însă probabil umflate de autorităţi.

Apatia ca factor stabilizator

Participarea scăzută la vot în Rusia nu poate fi comparată cu cifrele similare din anumite ţări democratice. Pentru că în Rusia sunt practic aproape obligaţi să meargă la vot toţi cetăţenii dependenţi financiar de stat: funcţionari, soldaţi, profesori, angajaţi ai firmelor de stat din industrie şi agricultură. În special ruşii din afara marilor oraşe nu scapă de presiunea de a se prezenta la urne.

Dreptul de a nu vota îl pot exercita doar anumiţi cetăţeni ruşi, independenţi economic de structurile de stat, mai ales în metropolele Moscova şi Sankt Petersburg. Acolo, participarea la urne a fost mult sub media generală de 48 de procente. În seara alegerilor, se vorbea de valori de participare de 20%, crescute mai târziu, peste noapte, poate după ce au fost introduse în urne buletinele de vot suplimentare?

Nimic nu indică mai clar apatia politică generalizată decât o prezenţă la urne de 30% în marile oraşe.

Legitimitate îndoielnică

Pe moment, acest dezinteres pentru politică este util Kremlinului. Duma de Stat are acum alcătuirea dorită de conducere. Dar ce legitimitate mai are o instituţie politică, atunci când marea majoritate a locuitorilor din Moscova, Sankt Petersburg sau Novosibirsk nu se prezintă la vot? Şi când în toată ţara votează în jur de jumătate din electorat, şi acesta de voie, de nevoie? Democraţia de faţadă a Rusiei stă pe un fundament extrem de nisipos.

Nu mai surprinde pe nimeni prin urmare faptul că taman în prima zi de după alegeri ies la iveală planurile Kremlinului de a reunifica toate serviciile de informaţii şi structurile de securitate ruseşti într-un atotputernic „Minister al Siguranţei Statului” - analog al KGB.