Trump avea planuri mari pentru companie. Aceasta urma să-şi aibă sediul în clădirea 40 Wall Street şi să intermedieze credite de 3 miliarde de dolari numai în primul an şi de aproximativ de 100 miliarde de dolari într-un deceniu. Fiul său, Donald Jr., îl ajutase să pună la punct planul de business.

În luna aprilie a acelui an, întrebat în legătură cu semnele ce anunţau probleme pe piaţa rezidenţială, Trump nu s-a arătat îngrijorat şi a declarat pentru CNBC că “este o perioadă grozavă pentru a lansa o companie pe ipotecare”.

Un an şi jumătate mai târziu, Trump Mortgage ieşea din afaceri. Împreună cu multe alte bănci şi companii de brokeraj, compania a fost pusă pe butuci de implozia pieţei rezidenţiale şi de intrarea economiei americane în cea mai profundă recesiune de la Marea Criză. Trump Mortgage nu şi-a atins niciodată ţintele de strângere de fonduri şi a lăsat în urma sa cel puţin un proces, iniţiat de un fost broker care nu şi-a primit comisionul de 238.000 de dolari cuvenit.

Dintre toate investiţiile riscante din afara sectorului de bază al lui Trump, cel imobiliar, aceasta zguduie poate cel mai mult imaginea de guru financiar cultivată de candidatul la alegerile prezidenţiale americane. Cazul nu numai că relevă pătrunderea în forţă a miliardarului pe o piaţă aflată în pragul colapsului, ci are legătură cu o industrie strâns corelată cu imobiliarele.

“Trump a ales cel mai prost moment să intre pe creditarea ipotecară”, spune Cliff Rossi, profesor la Robert H. Smith School of Business din cadrul University of Maryland.

Este adevărat, bineînţeles, că şi alţi executivi din sectorul financiar au fost luaţi pe nepregătite de criza imobiliară. Totuşi, Rossi, fost consultant la Citigroup, spune că nemulţumirea celor din industria ipotecară era palpabilă până în 2006, mulţi avertizând în legătură cu cât de riscante au devenit afacerile în domeniu.

Trump Mortgage genera comisioane pentru operaţiuni de intermediere între debitori şi bănci. Compania nu a acordat practic niciun credit, ceea ce face dificil de estimat cât de multe credite a intermediat.

Încă de la începutul anului 2005 Trump respingea orice temeri exprimate de specialişti din domeniul rezidenţial şi economişti cu privire la o viitoare criză.

“Modul în care reacţionezi faţă de aşa-numita bulă rezidenţială poate fi un barometru al personalităţii tale de business”, scria Trump studenţilor cărora le oferea seminarii cu privire la secretele investiţiilor în imobiliare.

“Eşti genul de persoană care profită de situaţii pozitive când apar, exploatându-le cât durează? Sau asculţi orice mesaj prăpăstios, evitând riscuri care ar putea fi oportunităţi remarcabile?”

Mesajul optimist a fost reiterat de CEO-ul Trump Mortgage E.J. Ridings, chiar la sfârşitul anului 2006, când preţurile locuinţelor erau în scădere, iar defaulturile la creditele ipotecare subprime creşteau puternic.

La mai puţin de un an, firma se prăbuşea. Trump şi-a ataşat numele unui creditor imobiliar denumit First Meridian Mortgage, cunoscut mai târziu ca Trump Financial. Numele lui Trump nu a fost însă suficient pentru a apăra agenţia de implozia sectorului.

Jennifer McGovern, în vârstă de 44 de ani, era plină de încredere când s-a alăturat Trump Mortgage. McGovern a dat în judecată Trump Mortgage la începutul anului 2007. Aceasta se ocupase de un credit comercial de 26,5 milioane de dolari care ar fi trebuit să-i aducă un comision de 238.000 de dolari. În schimb, Trump Mortgage i-a oferit doar 10.000 de dolari.

Când a refuzat, Ridings a concediat-o pe loc. McGovern a câştigat procesul în 2009, fiind îndreptăţită să primească aproape 300.000 de dolari. Până atunci, însă, compania nu mai avea niciun activ, birou sau număr de telefon.

Când firma s-a închis, Trump a adoptat o abordare de acum familiară, distanţându-se de ceea ce s-a întâmplat.

“Ipotecarele nu sunt un business care să-mi fi plăcut în mod special sau în care aş fi vrut să mă implic în mod semnificativ”, declara acesta.