Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului rus al Apărării, armata rusă a primit un complex „Iskander-M”, un complex S-400 „Triumf”, o fregată Proiect 11356 „Amiral Essen”, o racheta purtatoare clasa medie „Soyuz 2-1B”, 15 drone, 8 radare, 58 aeronave de diferite tipuri şi 34 de elicoptere, precum şi un numar neprecizat de blindate, echipamente de comunicaţii şi muniţii. Aşa cum explica Ministerul Apărării, toate produsele obţinute în trei luni reprezinta doar 40% din volumul total planificat.

Atentia japonezilor a fost atrasa de avionul Su-34 – cea mai noua aeronava care a fost recent folosita in Siria. Acum, acest tip de echipament a fost desfăşurat pentru prima dată şi în Orientul Îndepărtat. Tot acolo a fost livrat si desfasurat al treilea complex de rachete Iskander-M – care include 12 lansatoare, fiecare dintre care poate lansa cate două rachete.

Iskander este desfasurat si în celelalte regiuni, dar ultimul la coadă se pare ca este Kaliningradul, de pe coasta Mării Baltice. Rusia a susţinut mereu că, dacă în Polonia va fi desfasurat sistemul de apărare antirachetă al SUA, în Kaliningrad vor fi ”înfipte” iskander-uri. Totusi, pentru Kremlin aceste este ultimul atu pe care îl ţine ascuns în mâneca, pentru ca daca va decide in sfarsit sa trimita iskanderurile in Kaliningrad, ameninţarea de a o face îşi va pierde o parte substanţială din efect. Ignrand amenintarile ruse, în acest an SUA au pornit complexul Aegis în România si au inceput lucrarile la a doua componeta a scutului în Polonia. Aşa că, în scurt timp, este posibil ca aceste rachete sa apara totusi si în Kaliningrad.

Complexul S-400 are o autonomie maximă de 250 de kilometri (folosind următoarea generaţie de rachete – 400 km). Acum, este amplasat la periferia Moscovei şi în general, în toate punctele importante ale ţării.

În acelaşi timp, Ministerul Apărării din Rusia nu dă numărul exact de rachete, ca sa nu se afle potentialul real al apărarii strategice a Rusiei. Cu toate acestea, din fragmentele de informatii se poate realiza un tablou general.

De exemplu, tot de Ziua raportarii privind livrarile pentru armata, şeful Directiei Arme ale Forţelor Armate ruse, Anatoli Guliaev a declarat că, în ultimele şase luni, flota rusă a receptionat 47 de unitati „Kalibr„, rachete de croazieră care au atras atenţia lumii dupa ce au fost folosite pentru bombardarea Siriei. Acestea pot fi lansate de pe nave şi submarine, de la o distanţă de până la 2.500 de kilometri.

După lansarea operaţiunii militare din Siria, Rusia a anuntat ca îşi intensifică ritmul de producţie al echipamentului militar, astfel încât se poate presupune că cifra de 47 de complexe de rachete în şase luni reprezinta capacitatea maxima de producţie. Ultima dată când s-a raportat public livrarea de rachete de croazieră a fost în 2008 – atunci s-au anuntat 37 de unităţi pe an. Acum, 47 de complexe Kalibr in doar 6 luni – cifra indică o rată impresionanta, cred experţii niponi.

Trebuie amintit ca marina rusă a folosit în trei rânduri – în octombrie şi noiembrie 2015 – rachetele Kalibr in conflictul sirian –  fiind lansate în jur de 50 rachete. Putem presupune că, din moment ce în trei ”tiruri” s-a consumat producţia pe şase luni, cam aceasta este şi capacitatea de lupta a marinei ruse. Comparand datele cu cele ale livrarilor de rachete de croazieră americane „Tomahawk”, cu o productie de circa 100 de rachete pe an, vom constata ca nivelul este apropiat.

Se poate spune că Rusia este acum pe picior de egalitate cu SUA. Totusi, daca vrea, Washingtonul poate mări volumul până la 200 de unităţi pe an. În timpul operaţiunii împotriva Irakului, în 1998, SUA au lansat 415 de rachete „Tomahawk”, iar în anul următor, în Iugoslavia – încă 218, astfel încât frecvenţa şi durata continuă să depăşească puternic capacitatile Rusiei.

În plus, în lupta reală, loviturile cu rachete de rază lungă au fost aplicate numai de SUA şi Marea Britanie, asa ca, în Siria, Rusia s-a grabit sa intre in „clubul posesorilor de rachete de croazieră”. Dar sa prinda din urmă SUA, care le oloseste in conditii de lupta reala de peste un sfert de secol, Moscovei cu siguranta ca nu ii va fi uşor.

În sectorul rachetelor balistice intercontinentale ituatia este oarecum opusă, crede publicatia japoneza. Statele Unite ale Americii nu au mai produs vreun model nou de racheta de multi ani, astfel încât Rusia este acum cel mai mare producător. Situaţia este explicată prin faptul că Rusia desfasoara acum un proces de înlocuire a rachetelor vechi, de model sovietic, cu unele noi şi dacă nu face acest lucru într-un ritm si cantitate mai mari, potenţialul nuclear al ţării ar fi redus în mod semnificativ.

Dacă luăm în considerare racheta balistica intercontinentala de noua generatie – RS-24 Iars, în 2014 s-au făcut 16 unităţi, în 2015 – 24 de unitati. În Ziua raportarii livarilor s-a anuntat că, în 2016, trebuie să fie livrate 19 rachete Iars, din care 7 deja au fost transmise armatei, iar alte 3 sunt în curs de pregătire pentru transfer.

Armata rusa tine mult la aura sa de mister, pentru ca, cu cat mai putine stim, cu atat mai mare este frica fata de potentialul sau necunoscut. Dar dacă urmaresti „lista de cumpărături” şi rapoartele generale date publicitatii, se pot afla mai multe detalii. Nu putem exclude nici varianta in care anunturile si rapoartele date publicitati se fac cu scopul mistificarii si mai mari a potentialului real al armatei ruse.