A fost mai mult o demonstraţie de putere decât o exprimare a solidarităţii. Mii de suporteri ai preşedintelui Erdogan au ieşit pe străzi în ziua de după înăbuşirea tentativei de puci. Au făcut-o la cererea şefului statului, la fel ca şi în noaptea revoltei, când s-au opus militarilor pucişti.

Preşedintelui Erdogan îi place să arate cum poate el să mobilizeze masele, exact atunci când doreşte el. Dar să fie acesta cu adevărat un semn al unităţii populaţiei? Divizarea din societatea turcă, accentuată în ultimii ani, nu se rezolvă într-o singură noapte. Dar apelul la unitate şi capacitatea partidelor de cooperare, după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie, sunt dătătoare de puţină speranţă.

Nou val de arestări

Zilele care urmează vor fi hotărâtoare. După puciul eşuat, nu au fost arestaţi doar militari, ci şi peste 2700 de judecători şi avocaţi. Aceştia sunt acuzaţi că ar fi susţinători ai mişcării lui Fethullah Gülen, pe care partidul de guvernământ AKP o consideră organizaţie teroristă. Erdogan îi vânează de mai demult pe susţinătorii lui Gülen, acum poate să o facă liniştit sub perdeaua aşa-zisei democraţii.

Totul conţine o doză serioasă de ironie: Fethullah Gülen a ajutat anterior guvernul AKP să slăbească forţele seculare din armată iar acum ar fi încercat să răstoarne executivul, potrivit taberei guvernamentale.

Şi mai ironic este că tocmai acest guvern turc, cu toate deficitele lui cunoscute, îşi asumă acum rolul de mare apărător al democraţiei. Comunitatea internaţională nu va putea fi păcălită, dar pe plan intern mişcarea îi va folosi cu siguranţă lui Erdogan. Şi este îngrijorător că victime ale următorului val de arestări ar putea cădea nu doar susţinătorii lui Gülen, ci şi opozanţii AKP.

Expulzarea lui Gülen

Se pun acum două întrebări. Prima: poate Turcia să obţină expulzarea lui Fethullah Gülen? SUA au respins în prima fază solicitarea Ankarei, dar Erdogan nu va renunţa cu una, cu două. Pe de altă parte, zvonurile că SUA s-ar fi aflat în spatele puciştilor tensionează şi mai mult relaţiile sensibile dintre cele două ţări, partenere NATO.

A doua întrebare: va putea acum după puciul eşuat Erdogan să transforme statul turc într-un sistem prezidenţial? Chiar dacă premierul Binali Yildirim declarase înainte de puci că nu vor avea loc alegeri parlamentare anticipate, tema ar putea reveni în actualitate. Un scenariu deloc de dorit pentru opoziţia slăbită şi populaţia obosită.

Turcia a trecut în ultimii ani prin momente grele. Tentativa de puci se adaugă la lista acestora. Chiar dacă puciul a eşuat, umbra sa va întuneca mult timp de acum înainte viitorul Turciei.