Obligaţiunile pe o sută de ani reprezintă o raritate pe pieţele titlurilor de datorie, unde obligaţiunile pe 10 ani reprezintă norma, iar titlurile pe 30 de ani sunt considerate emisiunea standard pentru termen lung. Numai câteva ţări au intrat pe această piaţă, incluzând Mexicul şi Filipinele. Vânzarea a două astfel de obligaţiuni la scurt timp una după cealaltă a fost considerată drept o dovadă că investitorii se aşteaptă ca inflaţia la nivel mondial să nu înregistreze nicio mişcare timp de decenii de acum încolo.

Ambele emisiuni au fost aranjate de Goldman Sachs şi Nomura la cererea unor investitori, iar unii suspectează că în spatele achiziţiilor se află un singur asigurător european.

Deşi investiţiile în obligaţiuni pe 50 sau 100 de ani prezintă riscuri ridicate, investitori ca fondurile de pensii şi asigurătorii au nevoie de randamente pozitive într-un mediu al ratelor negative şi au două opţiuni în acest moment, spune Fraser Lundie, de la Hermes Asset Management. Unii investitori sunt penalizaţi de autorităţile de reglementare pentru achiziţionarea de titluri cu credit slab şi drept urmare aleg titlurile cu maturităţi mai mari.

La prima vedere, obligaţiunile pe 100 de ani par un pariu mai rentabil pentru debitori decât pentru investitori. Când ratele sunt scăzute, guvernele vor să diminueze costul finanţării datoriei unei ţări pe cea mai îndelungată perioadă posibilă. „Suntem într-un mediu cu rate scăzute, astfel încât este logic să profiţi emiţând titluri pe perioade lungi. Nu este vorba doar de titluri pe 100 de ani, au existat şi un număr de alte emisiuni cu maturitate mare. Franţa şi Belgia au emis obligaţiuni pe 50 de ani, iar Italia pe 30 de ani”, afirmă Patrick Jacq, strateg la BNP Paribas.

Un risc pentru cumpărătorii de obligaţiuni pe termen mai lung este legat de schimbările survenite în ceea ce priveşte ratele dobânzii. Obligaţiunile cu maturitate mai mare oferă o perioadă mai mare de timp în care dobânzile pot creşte, erodând valoarea obligaţiunii, însă cupoanele şi randamentele ridicate pot atenua efectele.

„Nu mă pot gândi decât că există un investitor care are nevoie specială de aceste obligaţiuni. Sau aşteptările privitoare la unde se va afla Europa peste 100 de ani sunt foarte sumbre”, spune Mike Riddell, de la Allianz Global.