În cursul summit-ului de la Varşovia de la începutul lunii iulie, care va constitui un reper, potrivit secretarului general al Alianţei, Jens Stoltenberg, conducătorii celor 28 de ţări urmează să decidă asupra trimiterii suplimentare de trupe în Ţările baltice şi în Polonia pentru a finaliza „adaptarea (militară) cea mai importantă întreprinsă vreodată de la sfârşitul Războiului rece”.

În faţa „unei Rusii tot mai agresive”, NATO se adaptează „cu scopul de a găsi echilibrul între apărare şi dialog”, a explicat Stoltenberg.

„Noi trebuie să continuăm se ne întărim capacităţile de descurajare printr-o prezenţă avansată mai robustă” în Est, a pledat secretarul de stat american John Kerry în cursul serii. 

El a reamintit, de asemenea, angajamentul ţărilor din NATO asumat în 2014, în Ţara Galilor, de a sista reducerea constantă a cheltuielilor pentru apărare pentru a reveni într-un deceniu la un nivel echivalent cu 2 % din PIB.

De la declanşarea crizei ucrainene, în noiembrie 2013, NATO şi-a multiplicat manevrele şi patrulele maritime, terestre şi aeriene în Est şi întreprinde o serie de reforme pentru a creşte rapiditatea desfăşurării şi flexibilitatea forţelor sale.

Această consolidare militară ar urma să culmineze după summit-ul de la Varşovia prin trimiterea unor batalioane — prin rotaţie — împreună cu echipamentele lor de luptă în ţări care au frontieră comună cu Rusia.

„NATO a luat aceste măsuri pentru că Rusia a decis să invadeze şi să ocupe Crimeea, iar apoi să intervină în estul Ucrainei”, a amintit un înalt responsabil american.

Pe plan politic, Muntenegrul a semnat joi, la Bruxelles, protocolul de aderare la NATO, care mai trebuie ratificat de parlamentele celor 28 de ţări în următoarele 18 luni. 

Moscova, care consideră acest act o intruziune în sfera sa de influenţă, protestează împotriva extinderii Alianţei în această zonă strategică. Dar premierul muntenegrean Milo Djukanovic s-a declarat mândru că ţara sa va deveni al 29-lea membru al NATO după 10 ani de la declararea independenţei, asigurând că aceasta „va aduce stabilitate în regiune şi dincolo de ea”.

Tensiunile între Moscova şi NATO au escaladat recent în legătură cu scutul antirachetă american în curs de desfăşurare în România şi în Polonia, a cărui comandă o va prelua NATO.

Incidente militare, mai mult sau mai puţin grave, au loc la intervale regulate. În noiembrie 2015, Turcia a doborât un avion de vânătoare rusesc care, potrivit ei, pătrunsese în spaţiul său aerian dinspre Siria. Mai recent, avioane ruseşti au survolat un distrugător american în Marea Baltică.

După o primă întâlnire după 20 de luni la sediul NATO în aprilie, o nouă reuniune între ambasadorii ţărilor aliate şi omologul lor rus ar putea fi organizată înaintea summit-ului de la Varşovia pentru a se evita ca incidentele să degenereze.

Dar „dacă este utilizată de Rusia ca perdea de fum pentru a continua aceeaşi politică agresivă, aceasta nu ajută la nimic”, a avertizat Linas Linkevicius, şeful diplomaţiei lituaniene.

Alte ţări ale NATO vor, dimpotrivă, să se evite ca acest viitor summit „încărcat simbolic” prin faptul că se desfăşoară la Varşovia, să fie interpretat ca o demonstraţie de forţă „îndreptată împotriva Rusiei”, ceea ce ar suna ca o „revenire la Războiul rece”, potrivit unui diplomat.

Conflictul sirian, lupta împotriva grupării Statul Islamic (SI), instabilitatea în Libia şi criza migratorie şi situaţia din sudul Europei figurează de asemenea pe agenda convorbirilor între miniştrii afacerilor externe din NATO, care se încheie vineri.

Alianţa a început, de altfel, o apropiere fără precedent de UE, în special pentru a o ajuta să facă faţă crizei migratorii. De la începutul lui martie, nave de război ale NATO navighează în Marea Egee pentru a supraveghea reţelele de traficanţi care operează de pe coastele turceşti, făcând schimb de informaţii cu grănicerii greci, turci şi UE.