Investigaţia publicată de The New York Times are la bază şi propriile materiale de presă pe tema unui trafic de arme similar care are loc în Siria, Irak şi Yemen. Acest trafic are loc în ţări în care gruparea jihadistă Stat Islamic este foarte activă şi unde miliţii armate şi alte grupări teroriste, inclusiv Al Qaida, au o prezenţă constantă. În toate cele patru ţări — Siria, Irak, Libia şi Yemen — autorităţile nu controlează suprafeţe imense din teritoriu, iar societatea civilă se află sub o presiune intensă.
Studiul ARES menţionează că revoluţia din 2011 din Libia a pus capăt reglementării de către statul libian a comerţului cu arme. Depozitele armatei au fost sparte, iar arme de diverse calibre au ajuns în mâinile grupărilor armate non-statale şi ale comercianţilor particulari, se arată în studiul ARES.
„De la o piaţă internă practic inexistentă, revoluţia şi perioada postrevoluţionară au dus la apariţia unui amplu comerţ ilicit cu arme. Mulţi dintre jucătorii de pe această nouă piaţă au început să folosească noile tehnologii pentru a-şi face reclamă. Vânzările online prin intermediul platformelor de social media reprezintă unul dintre instrumentele folosite în prezent în acest scop", se menţionează în studiul ARES.
Doritorii pot cumpăra de pe Facebook mitraliere, lansatoare de rachete fără recul, armament antitanc, rachete detectoare de căldură şi sisteme portabile de rachete sol-aer, mai scrie ARES în studiul său. Postările de pe Facebook sunt o dovadă a eforturilor pe scară largă de a vinde armament militar dorit de terorişti şi de militanţi. Printre armele care pot fi cumpărate de pe Facebook sunt şi multe distribuite de Statele Unite forţelor de securitate din Orientul Mijlociu.
După ce The New York Times a prezentat Facebook şapte exemple de grupuri suspecte, compania a închis şase dintre ele în această săptămână, menţionează publicaţia americană, care aminteşte că, la începutul anului, Facebook a interzis vânzările private de arme şi muniţii pe reţeaua socială şi pe subsidiara Instagram.
„Când s-a înfiinţat Facebook, nu exista posibilitatea desfăşurării de comerţ pe Facebook", a declarat Monika Bickert, fost procuror federal care este în prezent responsabil cu dezvoltarea şi consolidarea standardelor de conţinut ale companiei. Dar în ultimul an, compania le-a permis utilizatorilor să proceseze plăţi prin serviciul său de Messenger şi a adăugat alte opţiuni pentru a facilita vânzările, mai spune ea, care a descris politicile companiei ca fiind „în evoluţie", pentru a reflecta modificările din ecosistemul social media. „De vreme ce oferim astfel de opţiuni (de înlesnire a vânzărilor - n.r.), am vrut să fie foarte clar că acesta nu este un site care doreşte să faciliteze vânzările private de arme de foc", a insistat Bickert.
The New York Times remarcă faptul că nu este foarte clar cât de extins este traficul de arme pe Facebook, dar numărul de noi postări a fost fără îndoială în creştere, multe grupuri oferind zilnic spre vânzare noi arme. Jenzen-Jones a precizat că ARES a contabilizat între 250 şi 300 de postări privind vânzarea de arme în fiecare lună doar pe site-urile din Libia. În ansamblu, folosind date de la grupurile de Facebook care se ocupă cu vânzarea de arme în Orientul Mijlociu, Jenzen-Jones spune că au fost identificate circa 6.000 de tranzacţii, dar că în realitate cifra ar fi mult mai mare.
Monika Bickert declară că cea mai importantă parte a efortului Facebook de „a-i şti pe oameni în siguranţă" este de a le uşura utilizatorilor opţiunile de a notifica compania în legătură cu presupuse încălcări ale politicii sale, lucru care poate fi făcut cu ajutorul opţiunii „Raportaţi” aferentă fiecărei postări pe Facebook. În acest fel, aşa-numitele echipe de „Operaţiuni ale Comunităţii” angajaţi ai Facebook care trec în revistă date în zeci de limbi — pot examina şi înlătura conţinutul care încalcă regulile companiei. Nu este foarte clar cât de eficientă este această politică, în realitate, comentează The New York Times.
Jurnal.md
