Mircea Albulescu, pe numele său real Iorgu Constantin Albulescu, a fost unul dintre numele grele ale scenei artistice româneşti. A fost nu doar actor, ci şi profesor universitar, publicist, poet, prozator şi membru al Uniunii Scriitorilor.

De-a lungul anilor a bucurat generaţii întregi cu rolurile interpretate în teatru, dar şi în cinematografie.

S-a căsătorit la vârsta de 22 ani şi în urma căsniciei de peste 50 ani, a rezultat un fiu, Matei. Soţia sa a decedat în anul 2007. Actorul are şi un nepot, pe nume Vladimir.
În toamna anului 2015, Albulescu spunea într-un interviu: „Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei”.

Mircea Albulescu a jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit subiectul tezei sale de doctorat. Despre Teatrul Naţional Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, spune : „Dacă 1000 de oameni ascultă...fiecare „vede” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.”

Rolul cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa „Danton” de Camil Petrescu. La premiera piesei pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, Dinu Săraru a scris: „Mircea Albulescu – în Danton, o creaţie unică, ilustrând dezlănţuirea unui talent unic. Un moment de referinţă în teatrul românesc modern”.

Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu (Dacii, 1967, Mihai Viteazul, 1970, Zile Fierbinţi, 1975, Revanşa, 1978, Pentru Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar, 1979, Mihail, câine de circ, 1979, Capcana Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul, 1982, Viraj periculos, 1983, Ziua Z, 1985, Noi, cei din linia întâi, 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (Somnul Insulei, 1994, Semnul şarpelui, 1981, Mania, 1977, Şapte zile, 1973, Scrisorile prietenului, 1997, Dincolo de pod, 1976, Artista, dolarii şi ardelenii, 1980, Craii de Curtea Veche, 1995).