Ţelul pe care experţii încearcă să îl atingă nu este realizarea colonizării permanente a Lunii, ci organizarea unor baze, în care astronauţii să se pregătească pentru a fi transportaţi pe Lună. ,,Interesul nostru nu îl reprezintă, de fapt, Luna. Pentru noi, satelitul natural al Pământului este la fel de plictisitor ca şi o bilă de beton. Cu toate acestea, nu vom putea amplasa o bază pe Marte, până când nu vom face acest lucru pe Lună", susţine astrobiologul NASA, Chris McKay.

Ultima misiune pe Lună a fost realizată în anul 1972. Motivul principal pentru care o astfel de expediţie nu a mai fost organizată îl reprezintă, bineînţeles, costul transportului. De exemplu, costul programului Apollo, desfăşurat între anii 1969-1972 a costat numai puţin de 23,9 miliarde de dolari, echivalentul a 150 de miliarde de dolari astăzi.

Un astfel de proiect nu ar putea fi reluat în momentul de faţă, deoarece bugetul NASA pentru întreg anul 2016 este de numai 19,3 miliarde de dolari. Cu toate acestea, experţii americani susţin că ar putea folosi mijloacele tehnologice de la ora actuală pentru a cheltui mult mai puţini bani.

Conform cercetătorilor, bazele care ar urma să fie amplasate pe Lună vor putea adăposti cel mult 10 astronauţi, pe o perioadă de un an. Specialiştii plănuiesc ca, pe parcursul a cel puţin zece ani, capacitatea staţiilor selenare să fie mărită, astfel încât aici să poată locui chiar şi 100 de persoane.

Astronauţii vor ajunge pe Lună la bordul vehiculului „Falcon Heavy”, produs de compania americană Space X. Odată sosiţi, expediţionarii se vor folosi de resursele cu care vor pleca de pe Pământ, însă după aceea ei vor fi nevoiţi să supravieţuiască numai din ceea ce produc cu ajutorul imprimantelor 3-D.