Zilnic 800 de camioane veneau şi descărcau câte 7.000 de metri cubi de moloz la Teufelsberg. Ruinele au fost colectate şi sortate în mare parte de femei, pentru că după război, cu 15 de milioane de bărbaţi morţi, răniţi sau pierduţi, responsabilitatea de a curăţa şi reconstrui Germania a căzut în mare parte pe femei. Aceste femei au ajuns să fie cunoscute sub numele de Trümmerfrauen sau "femeile de moloz", nume pe care l-au primit pentru eforturile lor. 
 
Cu 120 de metri deasupra nivelului mării, Teufelsberg a devenit cel mai înalt punct din Berlin. Având vizibilitate neîngrădită, armata SUA a decis că acest loc ar putea deveni un loc excelent pentru a configura acolo un post de ascultare.
 
Primele iniţiative de ascultare ale telefoniei s-au desfăşurat la Teufelsberg, pentru interceptarea comunităţilor ruseşti care controlau Germania de Est. În 1963, au fost înălţate structuri permanente, însă nu foarte discret. Au existat 5 cupole mari de radar, unele dintre ele fixate pe vârfurile turnurilor de trei şi şase etaje. Fiecare cupolă radar conţinea antene masive de comunicaţii prin satelit, fiecare de 12 metri. Au mai fost găsite şi diverse echipamente de spionaj din cele mai sofisticate, pentru acel moment, care să permită SUA şi serviciilor secrete britanice să intercepteze semnalele de comunicaţii prin satelit, unde radio, semnale prin microunde şi alte transmisii.
 

Operată de către Agenţia Naţională de Securitate din SUA (NSA), staţia din Berlin a fost oficial recunoscută ca fiind una dintre cele mai mari staţii de ascultare. 
 
Situată deasupra tuturor obstacolelor, Teufelsberg s-a bucurat de o recepţie excelentă pentru cele mai multe benzi radio.
 
După căderea Zidului Berlinului şi sfârşitul Războiului Rece, instalaţia a fost abandonată în 1992. În 1996, situl de 4,7 hectare a fost vândut unui dezvoltator privat, care intenţiona să construiască un hotel şi un muzeu de spionaj acolo, dar proiectul nu a mai început. 

 
Teufelsberg este în prezent folosită ca zonă de agrement. Berlinezii vin aici vara la picnic, zbor cu parapanta şi ciclism montan, iar în timpul iernii, dealul devine locul perfect pentru săniuş. Instalaţia în sine se prăbuşeşte lent. Hoţii şi vandalii au furat orice material valoros care mai rămăsese acolo. Iar toată suprafaţa disponibilă este acoperită cu graffiti.