Regretatul filosof, scriitor şi semiotician împlinise 84 de ani pe 5 ianuarie şi suferea de cancer de mult timp.

Născut la Alessandria, regiunea Piemont , nordul Italiei, în 1932, Umberto Eco a studiat la Torino, unde şi-a luat licenţa în estetică. Eco a fost educat ca romano-catolic în Societatea St. Francis de Sales, iar în operele sale, precum şi în interviuri, a făcut referire la acest ordin şi la fondatorul lui.

A predat semiotică la Universitatea din Bologna şi a fost profesor la cele mai faimoase universităţi din lume.

În 1988 a fondat Departamentul de Comunicare al Universităţii din San Marino, iar din 2008 devenise profesor emerit al Şcolii Superioare de Studii Umaniste la Universitatea din Bologna.

A devenit cunoscut odată cu publicarea primului său roman, Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), în care se regăsesc elemente de semiotică, elemente biblice, studii medievale şi teorie literară. Avea aproape 50 de ani când l-a publicat.

Pe lângă notorietate, romanul i-a permis lui Umberto Eco să facă şi avere. „Numele Trandafirului” a fost ecranizat în 1986, cu Sean Connery, Christian Slater în rolurile principale.

Umberto Eco a scris romane, eseuri, tratate academice, critică literară, cărţi pentru copii şi este considerat unul dintre cei mai importanţi gânditori contemporani.

Nu se considera romancier şi spunea că scrie romane doar în timpul liber: “Eu sunt filosof. Scriu romane doar în week-end”.

Într-un interviu acordat anul trecut publicaţiei britanice The Guardian, Eco a vorbit despre relaţia scriitorului cu cititorul. “Nu ştiu ce aşteaptă cititorul. Cred că Barbara Cartland scrie ceea ce aşteaptă cititorii. Dar un autor ar trebui să scrie ceea ce cititorul nu se aşteaptă. Problema nu e să îi întrebi ce au nevoie, ci să-i schimbi... să produci genul de cititor pe care îl vrei pentru fiecare poveste în parte”, spunea Umberto Eco.

Ultimul roman al lui Umberto Eco, „Numărul zero”, a apărut tot anul trecut. Acţiunea se petrece în 1992 şi este narată de Colonna, un jurnalist care lucrează pentru un ziar din Milano. Cartea, tradusă şi în română, este o satiră a culturii corupţiei din Italia, dar şi a moştenirii fasciste. 

Umberto Eco nu a ezitat să se pronunţe pe mai multe teme controversate, provocând recent o polemică după ce, într-un discurs public, şi-a expus teoria despre proliferarea internetului.

„Reţelele de socializare au dat posibilitatea disidenţilor din China sau Turcia să prindă voce, au devenit un spaţiu al diversităţii şi al schimbului de opinii. Dar şi locul unde legiuni de imbecili au primit dreptul la cuvânt”, afirma filosoful.

El a condamnat vehement atacul care a vizat redacţia Charlie Hebdo, apreciind, într-un interviu acordat Corriere della Sera, că Occidentul este "în război" cu grupul terorist Stat Islamic, o nouă formă de "nazism" cu accente "apocaliptice de dominare a lumii".

"Lumea musulmană este, din punct de vedere social, foarte apropiată ca doctrină de extrema-dreaptă din Europa. Nu mi se pare corect să se vorbească în general despre musulmani, cum nu a fost corect să fie judecat creştinismul pe baza metodelor utilizate de Cesare Borgia", a spus atunci scriitorul Umberto Eco.

"Dar se poate spune cu certitudine că grupul terorist Stat Islamic în Irak şi Siria este o nouă formă de nazism, cu metode de exterminare şi cu dorinţa apocaliptică de cucerire a lumii", opina Umberto Eco.