Regia Autonomă - Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) a decis să deschidă, pentru prima dată, buncărul antiatomic, construit în secret în subsolul Palatului Primăverii din Bucureşti, unde familia Ceauşescu s-ar fi refugiat în caz de bombardament sau atac chimic ori nuclear. Această încăpere se află la aproape 10 metri sub pământ, intrarea fiind mascată de o uşă capitonată.

Pentru a pătrunde în subteran trebuie descuiată o uşă metalică masivă, închisă ermetic. Cele 17 trepte albe, de marmură, cordonul roşu care ţine loc de balustradă şi pereţii bej, ornamentaţi, creează impresia coborârii spre o sală de ceremonii.

"Ne aflăm acum la al doilea nivel al subsolului al Palatului Primăverii. Se află undeva la aproximativ 10 metri sub nivelul pământului, într-o laterală a clădirii, din acest motiv încăperea are nişte sisteme de ventilaţie speciale în partea de sus a pereţilor, foarte bine filtrată. Asta cumva se leagă de ideea de paranoia a lui Nicolae Ceauşescu, de otrăvirea prin sistemele de aerisire ale clădirilor pe care le folosea el în timpul regimului comunism. În primul rând ambele intrări spre această sală sunt închise de două uşi metalice foarte groase, strict ca să păstreze integritatea structurii, iar deasupra tavanului se află o cantitate foarte mare de beton până aproape de nivelul solului. Din păcate, însă, nu se ştie dacă are un centru de plumb, alt element special sau termen de izolare special", explică Tudor Baican, unul dintre ghizii Palatului Primăverii.

În centrul buncărului se află o masă de lemn masiv, înconjurată de opt jilţuri sculptate, iar de jur-împrejurul camerei se află diverse cadouri primite de cuplul Ceauşescu, cum ar fi un strung de mare precizie construit în Bulgaria, un tablou realizat din coarne de cerb sau un corn de vânătoare. În partea opusă scării de intrare se află o canapea, o măsuţă de lemn şi încă două jilţuri, toate aflate lângă uşa care duce spre cea mai misterioasă parte a încăperii - coridorul secret de intrare în camera de refugiu.

"Nu există foarte multe informaţii oficiale sau informaţii publice cu privire la acest buncăr, iar de cele mai multe ori nu putem să luăm legătura cu persoane care să ne poată spune despre ce s-a întâmplat de fapt aici, fiindcă foarte multe s-au făcut în mare secret în momentul în care s-a construit acest palat", spune Tudor Baican, care admite că nimeni nu ştie exact ce se află în spatele acelor cărămizi puse în grabă şi acoperite cu faianţă, care au început să cadă în ultimii ani şi să scoată la lumină conturul a ceea ce pare a fi un pasaj secret.

Conform poveştilor unora dintre angajaţii familiei Ceauşescu, acest culoar ducea spre un al doilea buncăr, o cameră de refugiu în care dictatorul s-ar fi putut ascunde o lungă perioadă de timp şi care avea legătură, de asemenea, cu un alt tunel secret care avea ieşire spre zona lacului Floreasca. Aceştia mai spun că în momentul fugii lui Ceauşescu tunelul ar fi fost zidit în mare grabă pentru a-l împiedica pe dictator să se ascundă aici şi a-l determina, astfel, să meargă spre o altă proprietate.

"Vizitarea acestui buncăr se face în cadrul unui tur privat, care va fi disponibil foarte curând în cadrul muzeului nostru, va include alte câteva camere pe lângă acesta şi, de asemenea, va veni cu alte câteva privilegii pentru oaspeţii care ne vizitează, în cadrul tururilor private. Costul unui tur va fi de 200 de lei, iar privilegiile înseamnă acordarea de multe informaţii şi discuţii mult mai amănunţite cu ghizii noştrii, care au reuşit să acumuleze foarte multe informaţii despre cuplul Ceauşescu şi pe care nu le prezintă întotdeauna în cadrul tururilor standard", mai spune Baican.

Palatul, aflat pe bulevardul Primăverii din Bucureşti, la numărul 50, are 80 de încăperi. Aproape fiecare cameră frapează prin lux, decoraţiuni şi obiecte de artă care mai de care mai sofisticate. La etajul unu al clădirii, candelabre uriaşe, cu picături sculptate în sticlă de Murano, ne conduc spre apartamentul nupţial al soţilor Ceauşescu.

"Dormitorul comun al cuplului Ceauşescu, bineînţeles, cel mai aşteptat de oaspeţii noştrii, este şi ultimul dintre cele cinci care se vizitează şi, de departe, cel mai spectaculos, pentru că include două dintre pijamalele lor originale şi un aşternut de pat original. Având în vedere că Palatul Primăverii a fost reşedinţa lor principală în toţi cei 24 de ani ai regimului este dormitorul pe care cuplul Ceauşescu îl folosea în fiecare seară, cu excepţia momentului în care erau plecaţi în vizită oficială în ţară sau în străinătate. Exista un sistem de telefoane interioare, precum şi nişte sonerii pe care puteau să le folosească, şi, în mod surprinzător, sistemul funcţionează şi astăzi", povesteşte ghidul muzeului în momentul în care prezintă dormitorul soţilor Ceauşescu.

Camera a rămas neatinsă, exact ca în ziua în care dictatorul a fugit, iar pijamalele aşezate acum pe pat ar fi urmat să fie îmbrăcate de Nicolae şi Elena Ceauşescu în noaptea de 22 decembrie, spune unul dintre foştii angajaţi ai cuplului, care s-a ocupat după Revoluţie de prezervarea Palatului Primăverii.

Impresionantă este şi ,,baia de aur", aflată lângă dormitorul matrimonial, care e mai mare decât un apartament cu trei camere.

"Este baia care a fost construită în procesul de extindere al Palatului, între 1970 - 1971 şi este baia care a devenit faimoasă ca ,,baia de aur" a lui Nicolae Ceauşescu, este cea care a apărut în toate imaginile de presă din perioada Revoluţiei", precizează ghidul muzeului.

În realitate, nici robinetele, nici chiuveta, nici ţevile şi nici mozaicul nu sunt de aur, ci doar poleite, astfel încât să aibă un aspect preţios.

Inspirat de casele lorzilor britanici, Nicolae Ceauşescu şi-a dorit să aibă şi o seră cu plante exotice, astfel încât arhitecţii au amenajat, la etajul unu, în una dintre camere, o astfel de seră unde şi astăzi cresc mandarini, palmieri sau ficuşi.