Colectiv înseamnă acum doar cifre şi întrebări dureroase, fără răspuns. Ştim cum s-a întâmplat, dar nu putem concepe, totuşi, cum de a fost posibil aşa ceva. Chiar dacă doctorii din vestul civilizat al Europei au spus că nici ei nu ar fi făcut faţă unei nenorociri de asemenea proporţii, ne bântuie regretul că nu s-a făcut tot ce trebuia, ca să nu moară atât de mulţi tineri.

Ca întotdeauna, autorităţile au fost luate pe nepregătite, iar factorii decidenţi nu au ştiut, nu au vrut sau nu au putut să managerieze eficient cea mai înfiorătoare situaţie de criză de după 1989. Statul român a eşuat în misiunea sa de a-şi proteja cetăţenii. E poate singura variantă cu care sunt de acord absolut toţi, de la victime, la oamenii simpli şi chiar oficialii sistemului.  

Moarte a secerat până pe 14 martie

În noaptea tragediei, 27 de tineri şi-au pierdut viaţa şi172 de răniţi au ajuns la spitalele din Capitală. Dintre aceştia, 147 au fost internaţi, aproape 100 fiind în stare critică şi gravă, iar 47 dintre cei cu arsuri grave au fost transferaţi în clinici din străinătate. La o lună după incendiu, numărul morţilor ajunsese la 60, iar până în 14 martie 2016, alţi patru răniţi şi-au pierdut viaţa pe patul de spital. Bilanţul victimelor a ajuns, astfel, la 64.

Patru dosare Colectiv, niciun vinovat

La un an de la Colectiv, nu doar că nu s-a găsit niciun vinovat, dar nu s-a început judecata în niciunul dintre cele patru dosare deschise în urma tragediei. În dosarul principal, instrumentat de Parchetul General, cei trei patroni ai clubului Colectiv şi trei reprezentanţi ai firmei pirotehnice care a instalat artificiile sunt acuzaţi de ucidere din culpă pentru cele 64 de victime şi vătămare corporală în cazul a 20 de răniţi.

Dosarul se află în camera preliminară şi nu a fost încă stabilită o dată de începere a judecăţii. Acesta va fi şi cel mai îndelungat proces, întrucât sunt peste 200 de părţi, într-un dosar cu 270 de volume. Tot la Parchetul General a fost disjuns un dosar, în care alt angajat al firmei pirotehnice, cel care a aprins artificiile, la rândul său rănit în Colectiv, este acuzat de ucidere din culpă şi vătămare corporală. De asemenea, cinci inculpaţi din primul dosar sunt acuzaţi aici de vătămare corporală în cazul a 80 de răniţi.

„Corupţia ucide”. Şi?

Al treilea dosar se află la DNA Militar, care acuză doi inspectori ISU de corupţie. Tribunalul militar a retrimis însă dosarul la DNA, considerând că au fost încălcate procedural drepturile inculpaţilor. În fine, fostul primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, alături de trei funcţionare, sunt acuzaţi de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu, într-un al patrulea dosar, instrumentat tot de DNA.

Dosarul în care 141 de părţi civile cer daune de 27 de milioane de euro şi 20 de milioane de lei se află încă în camera preliminară. În total, 13 persoane sunt inculpate în dosarele Colectiv. „Corupţia ucide” a devenit un strigăt de război după Colectiv. Cu toatea acestea, justiţia nu pare receptivă la acest strigăt. Poate şi pentru că vinovaţi de corupţia sistemică nu sunt doar cei care iau şpăgi şi permit tragedii, ci şi cei care dau şi fac din corupţie un mod de viaţă. Adică mare parte din societate.

Sanatate

În prezent, 27 de răniţi în incendiul din Colectiv sunt încă sub tratament în spitale din ţară şi străinătate. Însă numărul acestora se modifică permanent, în funcţie de nevoile concrete şi de evoluţiile care apar în procesul de recuperare.

Deşi autorităţile nu au dat o cifră exactă, potrivit unor surse medicale, statul român a plătit peste 10 milioane de euro pentru tratamentul în ţară şi străinătate a răniţilor din Colectiv. Iar Guvernul a decis prelungirea cu doi ani a posibilităţii decontării tratamentelor pentru victimele tragediei, care se tratează în străinătate. De asemenea, au fost simplificate procedurile de acordare a ajutoarelor şi s-a introdus posibilitatea de plată în avans pentru tratamentele peste hotare.

Ce răni a redeschis infernul din Colectiv

Din perspectiva tratării în ţară a marilor arşi, incendiul din 30 octombrie 2015 nu a schimbat mai nimic. Cel puţin până acum. În cazul unei tragedii asemănătoare celei de la Colectiv, „facem ceea ce ar fi trebuit să facem şi anul trecut: trimitem pacienţii în străinătate”, spune, după 12 luni de la dezastru, ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, în România putând fi trataţi simultan doar 10-20 de pacienţi cu arsuri.

Ceea ce a schimbat nenorocirea de acum un an a fost zgândărirea crustelor de pe unele răni vechi şi purulente ale sistemului sanitar românesc. Medicii au început să vorbească şi aşa s-a aflat de bacteriile multi-rezistente care colcăiau prin spitale. Situaţia infecţiile nosocomiale era extrem de bine cunoscută în sistem, dar era constant ascuns sub preş. Un bilanţ neoficial arată că mai mult de jumătate dintre răniţi au fost doborâţi de infecţiile contactate în spital.

Principala piedică în raportarea reală a infecţiilor intraspitaliceşti este faptul că în contractul managerilor de spitale sunt prevăzute măsuri punitive dacă infecţiile depăşesc un anumit nivel, iar cei care spuneau adevărul riscau să fie daţi afară. Şefii de spitale vor avea, în curând, noi contracte de management, care încurajează raportatea reală a infecţiilor. Deja, raportarea infecţiilor nosocomiale a crescut cu 25% în primul trimestru al acestui an faţă de aceeaşi perioadă din 2015.

Un alt scandal iscat după incendiu a fost legat de Secţia pentru marii arşi de la Spitalul Floreasca. Mult lăudata barocameră - o capsulă specială pentru terapia cu oxigen, despre care se spunea că ar fi vitală în cazul pacienţilor cu arsuri grave şi care a costat 3,4 milioane de lei -, a fost inaugurată doar “pe hârtie”, dar nu a fost folosită niciodată. În urma tragediei din Colectiv s-a descoperit că nici nu va putea fi folosită pentru tratarea arsurilor, ci doar pentru tratamente antiîmbătrânire.

Politică

Tragedia de la Colectiv a schimbat radical scena politică. În seara de 3 noiembrie, zeci de mii de români au protestat în stradă cerând reforma clasei politice sub sloganul “Toate partidele, aceeaşi mizerie”. Valul de proteste a cuprins marile oraşe ale ţării şi a măturat Guvernul Ponta, fostul premier demisionând din funcţie în dimineaţa de 4 noiembrie. Liberalii au forţat iniţial scenariul alegerilor anticipate, însă preşedintele Klaus Iohannis l-a nominalizat pe fostul comisar european Dacian Cioloş după consultările cu partidele parlamentare şi reprezentanţii societăţii civile.

Pe 17 noiembrie, Guvernul Cioloş a primit votul de învestitură al Parlamentului, tehnocraţii reprezentând soluţia de criză în locul alegerilor anticipate propuse la acea vreme de liderii PNL. În decembrie anul trecut, ca reacţie la revoltele din stradă, PSD şi PNL au adoptat aşa-zise Coduri de etică menite să cureţe partidele de corupţi.

Criteriile de integritate au existat însă doar pe hârtie, alegerile locale din luna iunie demonstrând că nici liberalii, nici social-democraţii nu au ţinut cont de ele în selectarea candidaţilor. Oferta politică nu i-a deranjat însă pe români, scrutinul din vară ducând la situaţii paradoxale, cu primari aleşi, deşi se aflau în spatele gratiilor, şi cu procente de peste 60-70%, în ciuda acuzaţiilor de corupţie.

Povestea se repetă astăzi, odată cu depunerea listelor pentru alegerile parlamentare, majoritatea partidelor alegând să meargă în continuare pe mâna politicienilor îngropaţi în dosare penale. Parlamentarii au revenit între timp la vechile metehne, uitând aproape complet mesajul protestelor din noiembrie 2015.

De atunci şi până astăzi, Camera Deputaţilor a votat, rând pe rând, împotriva solicitărilor DNA în cazurile deputaţilor Cătălin Teodorescu, Cristian Rizea, Mădălin Voicu şi Sebastian Ghiţă, în timp ce Senatul a urmat aceeaşi reţetă, salvându-i printre alţii pe fostul ministru de Externe Titus Corlăţean şi pe fostul vicepremier Gabriel Oprea de anchetele DNA. În schimb, liderii PSD consideră şi astăzi că protestele care le-au luat puterea au fost manipulate de forţe oculte, iar dictonul “Corupţia ucide!” este folosit tot mai des în scopuri electorale.