Scriitor, scenograf, pictor, actor şi regizor deopotrivă, Fo rămâne celebru pentru tăioasele sale satire politice ce pot fi savurate în opere precum „Morte accidentale di un anarchico” (Moartea accidentală a unui anarhist), „La marijuana della mamma e la piů bella” (Marijuana de la mama e cea mai bună) sau „Il diavolo con le zinne” (Diavolul cu ţâţe).

Artist complet, Dario Fo declara cu ironie într-un interviu din 1962: „Autorii neagă că aş fi un autor. Actorii neagă că aş fi un actor. Autorii îmi spun: tu eşti un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu eşti un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolereaza”.

În motivaţia care însoţeşte decizia acordării premiului Nobel pentru Literatură din 1997 lui Dario Fo, Academia suedeză precizează : „pentru că, urmând tradiţia bufonilor de la curţile medievale, ia în râs puterea şi le restituie celor asupriţi demnitatea”.