În 1998, scriam un articol intitulat „Tribalizarea României”. Spre asta ne-am îndreptat până prin 2005: politica dizolvată de corupţie şi înlocuită cu războaie naţionale între clanuri.    

Aşa ceva se petrece acum în Republica Moldova – toate soluţiile politice, în frunte cu cea europeană, sunt compromise de corupţie. Cum se întâmpla în România până la sfârşitul anilor `90, cazurile Bancorex, Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor etc., din băncile moldoveneşti guvernanţii au făcut nevăzuţi un miliard de euro. Şpaga, şantajul, hoţia, traficul de influenţă au cancerizat până la măduvă întreaga societate. Nu mai există nicio autoritate politică, administrativă, profesională, morală la care cetăţenii să facă apel. Incendiul, de felul celui din Colectiv, a cuprins tot Chişinăul. E posibil să se ajungă la război civil, ca în Ucraina.

De ce, totuşi, în ciuda aceleiaşi uriaşe crize de încredere în clasa politică, România încă e stabilă? Diferenţa esenţială faţă de Moldova o reprezintă Justiţia. Faptul că acum câţiva ani, la presiunea Washingtonului şi Bruxellesului, s-a format o DNA capabilă să atace corupţia la nivel înalt şi au apărut judecători care s-au încumetat să pronunţe condamnări ale infractorilor cu ştaif din tot spectrul politic şi de afaceri. Reţeaua furtului ca atentat la siguranţa naţională a fost, dacă nu distrusă, măcar destrămată parţial. 

Dar, după momentul Colectiv, în care puşcăriabilii politico-financiari din toate partidele au făcut un pas înapoi, ei se regrupează acum pentru un nou asalt. Foamea de bani şi de putere e mai mare decât teama de zăbrele.

Cum ar putea fi opriţi? Soluţia e aceeaşi, în România şi în R. Moldova: apariţia unor formaţiuni politice noi, independente, născute din societate, alcătuite din oameni fără un trecut murdar, în stare să se gândească şi la altceva decât la jefuirea banului public. Care să propună candidaţi fără bugete de publicitate enorme, mai mult sau mai puţin negre, gata să bată ţara cu pasul, întâlnindu-se direct cu oamenii. 

Desfăşurarea alegerilor locale într-un singur tur de scrutin poate fi un bun prilej de a se impune pentru noii candidaţi, întrucât vechile găşti de partid nu mai au la dispoziţie un tur doi în care să se coalizeze monstruos.

Pentru Republica Moldova, cu Rusia în ceafă, s-ar putea să fie prea târziu. Iar dacă România amână să genereze aceşti anticorpi politici, cele două ţări vor fi, mai devreme sau mai târziu, unite – în dezastru.

Cristian Tudor Popescu