Sunt momente încărcate de tensiune, momente care vor schimba poate cursul istoriei Republicii Moldova, crede istoricul Armand Goşu, specializat în spaţiul ex-sovietic. 

„Acum moldovenii se delimitează de România care nu are nici un pic de empatie pentru ce se întâmplă la Chişinău. Astăzi în Moldova, nu mai contează etnia, nici ce paşapoarte au în buzunar, acum contează ura pentru Plahotniuc, care li se pare că este sprijinit de România. Ura pentru Plahotniuc îi va împinge să se delimiteze de România, care nu le împărtăşeşte această emoţie. Problema identităţii care a chinuit Moldova 25 de ani se rezolvă în acest fel. Plahotniuc unindu-i pe români şi pe ruşi împotriva oligarhiei contribuie la conturarea naţionalismului civic moldovenesc”, spune Armand Goşu, într-un interviu pentru Republica.ro.

Cum s-a ajuns la soluţia Pavel Filip - premier?

Filip Pavel e un fel de înlocuitor. Pe vremea comunismului nu se găsea cafea şi noi beam nechezol, un înlocuitor al cafelei. Pavel Filip un fel de nechezol de Plahotniuc, înlocuitor al Oligarhului. În decembrie, Plahotniuc a anunţat că vrea să ajungă prim ministru şi a încercat un şantaj la preşedintele Timofti. Preşedintele se pare că fost atunci sprijinit, ceea ce l-a făcut să reziste şi să-l nominalizeze pe Sturza, un fost premier moldovean, om de afaceri retras la Bucureşti. Sturza a prezentat o echipa interesantă. Cu trei bursieri din SUA pentru posturi de miniştri în domenii importante. Cu un pro-atlantist convins la Externe. Era greu de crezut că va trece acel guvern. Rezultatul a fost că parlamentul nici măcar nu s-a întrunit să asculte programul de guvernare, să pună întrebări candidaţilor. Pur şi simplu n-a fost cvorum, iar finul lui Plahotniuc, preşedintele Parlamentului, Candu, a trimis echipa Sturza la plimbare.

Cu Filip la putere, încotro se va îndrepta Republica Moldova?

Moldova bălteşte de mulţi ani, bate pasul pe loc, cel puţin din aprilie 2014, de la semnarea Acordului de Asociere cu UE. Ţara se criminalizează tot mai mult, asta se vede cu ochiul liber că se întâmplă. O grupare criminală îşi consolidează controlul asupra unei ţări.

E o iluzie să ne închipuim, aşa cum face MAE sau preşedinţia României că Moldova cu Plahotniuc la manete se orientează spre Vest, spre UE. Nu, Moldova se afundă în marasm, e tot mai aproape de buza prăpastiei. Parcă cineva ar avea în proiect să facă să eşueze acest stat.

Care este miza actualelor proteste de la Chişinău?

Protestele au început anul trecut, după ce s-a recunoscut oficial că s-a furat un miliard de dolari din trei bănci din Moldova. Leul moldovenesc s-a prăbuşit cu 30%, preţurile au explodat, sărăcia extremă a cuprins o parte tot mai mare a populaţiei din ţară. Oamenii disperaţi au cerut la primele mitinguri ca procuratura să cerceteze cazul, să facă anchetă, să tragă la răspundere vinovaţii., să recupereze banii, dacă se mai poate. Puterea, diversele guverne care s-au perindat anul trecut, au tratat cu dispreţ revendicările. au întors spatele oamenilor disperaţi.

Ce s-a întâmplat miercuri?

Au încercat să treacă hoţeşte guvernul prin parlament. O şedinţă extraordinară se anunţă cu trei zile înainte, ei au anunţat-o cu o oră înainte. Procedura de votare a guvernului e lungă, sunt nişte regulamente care trebuie respectate. Ei bine, ieri a durat 32 minute şi 30 secunde, a fost o bătaie de joc. Populaţia este foarte iritată de acţiunile acestei clase politice, mai ales de ce face Plahotniuc, cel mai detestat om politic din Moldova, cu o imagine negativă de peste 90%.

Majoritatea covârşitoare a oamenilor îl percepe pe Plahotniuc ca fiind în spatele acestei coaliţii de strânsură, vechi comunişti, liberali de-ai lui Ghimpu. Pentru moldoveni, răul are un chip, iar chipul răului la Chişinău este Plahotniuc. Ce s-a întâmplat aseară în Parlament, votarea în secret a guvernului, fuga deputaţilor din Parlament, depunerea jurământului la miezul nopţii la preşedinţie, toate aceste au iritat la culme populaţia Moldovei care a ieşit astăzi să protesteze într-un număr impresionat de mare. Nu uitaţi că la Chişinău sunt minus 10 grade. 

Care vor fi consecinţele pe termen lung ale acestor evenimente, în ceea ce priveşte evoluţia Republicii Moldova?

E foarte interesant ce se întâmplă. Eu cred că Plahotniuc este fondatorul naţionalismului civic moldovenesc, aşa cum a fost Ianukovici în Ucraina, care a consolidat conştiinţa naţională ucraineană. Plahotniuc a reuşit ceea ce părea imposibil: să-i unească pe ruşi şi pe români împotriva oligarhiei. El a dat o ţintă clară, a creat o emoţie puternică, unui popor care se comporta mergea fără busolă, adesea ca o turmă. Plahotniuc va contribui, poate decisiv, la forjarea unei conştiinţe specifice Republicii Moldova. Un început de conştiinţă naţională. Foarte important aici e şi lipsa de empatie şi poziţionările pro-Plahotniuc ale Bucureştiului (nu doar oficial, ci mai ales media, analişti, ziarişti). 

Poziţionarea României în cazul Plahotniuc va avea efecte dramatice pe termen scurt şi mediu. Oligarhul e detestat de peste 90% din populaţie. S-a creat percepţia că România îl sprijină pe Plahotniuc sau că, cel puţin, îl protejează. Plahotniuc are cetăţenie română, cu dublă identitate. A fost o anchetă jurnalistică în Moldova, în 2010. La Chişinău, oamenii sunt convinşi că justiţia din România e blocată de cineva şi nu e lăsată să investigheze acest delict de dublă identitate. Comunicatele MAE sau ale Cotroceniului în sprijinul guvernului Filip Pavel, sunt văzute –perfect îndreptăţit - drept sprijin pentru Plahotniuc. 

În procesul de creare a identităţii civice moldoveneşti, este foarte important ce se întâmplă acum. Astăzi în Moldova, nu mai contează etnia, nici ce paşapoarte au în buzunar, acum contează ura pentru Plahotniuc, care li se pare că este sprijinit de România. Ura pentru Plahotniuc îi va împinge să se delimiteze de România, care nu le împărtăşeşte această emoţie. 

Problema identităţii care a chinuit Moldova 25 de ani se rezolvă în acest fel. Plahotniuc unindu-i pe români şi pe ruşi împotriva oligarhiei contribuie la conturarea naţionalismului civic moldovenesc

Mi-e teamă că la Bucureşti nu prea are cine să înţeleagă ce se întâmplă cu adevărat şi care e sensul în care evoluează lucrurile.