Comandanţii spun că între regimul lui Assad de la Damasc, Iran, Hezbollah şi Rusia există o cooperare totală. În acelaşi timp, potrivit lor, relaţia directă intre Rusia şi Hezbollah este tot mai strânsă.

Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană au declarat Hezbollah organizaţie teroristă cu acoperire globală, acuzând-o ca reprezintă interesele Iranului. Dar nu numai atât.

Iranul, cu ajutorul Siriei, a organizat, instruit, finanţat şi înarmat Hezbollah după invazia israeliană a Libanului în 1982. Organizaţia a devenit celebra după atentatele sinucigaşe din Israel, Franţa şi Statele Unite ale Americii, precum şi în cazarma US Marine Corps din Beirut, unde în 1983 au fost ucişi 241 de militari americani.

În timp, Hezbollah a devenit o armată paralela în Liban, mai puternică decât armata naţională, şi de mai mulţi ani este considerata în lumea arabă drept avangarda luptei împotriva ocupaţiei israeliene din teritoriile libaneze. De asemenea, Hezbollah a devenit cel mai puternic partid politic din sistemul parlamentar libanez. Însa reputaţia sa de forţă naţionalista a fost afectata de când a început sa lupte în Siria în favoarea regimului lui Assad.

The Daily Beast s-a întâlnit cu doi comandanţi ai Hezbollah la sfârşitul lunii decembrie şi la începutul acestui an, în Dahii, suburbie sudica a Beirutului, locuita de o majoritate şiită. Ei au refuzat să-şi divulge numele reale, deoarece nu au fost autorizaţi să vorbească cu mass-media, dar ambii susţin că Hezbollah primeşte rachete tactice de rază lungă, rachete ghidate cu laser şi arme anti-tanc direct din Rusia.

„Acum suntem aliaţi strategici în Orientul Mijlociu, ruşii sunt aliaţii noştri, ei ne dau arme”, – a declarat unul dintre ofiţerii Hezbollah, care a decis să se numească comandantul Bakr. El conduce cinci unităţi în Siria, care includ aproximativ 200 de luptători.

Comandantul Bakr şi-a condus oamenii în lupta din Latakia la Idlib, Damasc şi Munţii Kalamon, de la frontiera cu Libanul. El spune că atacurile aeriene ruse au schimbat cursul războiului de la sol, unde Hezbollah, susţinută de Iran, a preluat conducerea.

„Lângă Latakia era foarte dificil”, a spus el, dar atunci când, în luna septembrie, au început bombardamentele ruse, „intervenţia Rusiei a facilitat sarcina noastră”. Bakr a spus că ruşii se bazează pe Hezbollah în materie de recunoaştere şi selectarea ţintelor. „Fără avioanele lor nu ne putem deplasa, iar ei nu ne pot oferi sprijin aerian fără informaţiile noastre de pe teren”, – a spus el cu mândrie.

De asemenea, ruşii şi-au desfăşurat forţele speciale pe teren în regiunea Latakia, în special în apropiere de aeroport, care este utilizat de avioanele ruseşti.

Bakr a declarat că Rusia sprijină organizaţia cu arme încă din 2012. Adjunctul ministrului rus de externe, Mihail Bogdanov s-a întâlnit cu liderul Hezbollah – Hassan Nasrallah – la Beirut, în 2014, pentru a discuta evoluţiile din regiune. În luna noiembrie a anului trecut, Bogdanov a făcut o declaraţie în care preciza că Rusia nu consideră organizaţia Hezbollah grupare terorista.

„Suntem în contact şi avem o relaţie cu ei, pentru că nu îi considerăm organizaţie teroristă”, a spus Bogdanov, potrivit Interfax.

„Asir” recrutor şi instructor Hezbollah în Liban, este comandantul unei unităţi a forţelor speciale, care luptă în Siria. Spune că ruşii sunt impresionaţi de Hezbollah şi au încredere deplina în organizaţie. Au încredere mai multă decât în armata siriană, pentru ca au încredinţat luptătorilor Hezbollah paza depozitelor de arme ruseşti în Siria. Şi dacă e sa-l credem pe Asir, Hezbollah are acces total la interiorul acestor magazii.

„Hezbollah învaţă armata siriana cum să folosească aceste noi arme”, – spune Asir. El susţine că Moscova nu a impus nicio restricţie Hezbollah în ceea ce priveşte modul în care ar putea fi folosite armele, inclusiv împotriva Israelului. „Când vine vorba de Israel, Hezbollah nu asculta de ordinele nimănui”, – spune el categoric. Dar nu este clar dacă Asir are o poziţie suficient de mare în ierarhia Hezbollah, cu acces la acordurile secrete.

Ambii comandanţi au crescut în cadrul Hezbollah încă din timpul ocupaţiei de către Israel a sudul Libanului, care a durat până în anul 2000, când aripa armată a „Partidului lui Dumnezeu” (Hezbollah) a evoluat de la o mişcare de rezistenţă locala la statutul de jucător militar regional. Acum se spune că grupul, care s-a născut în haosul războiului civil din Liban, a devenit forţa cea mai eficienta care ajuta la menţinerea lui Assad la putere. Ei spun că scopul iniţial al organizaţiei a fost cel de reprezentare a comunităţii şiiţilor din Liban. Dar acum ea foloseşte sprijinul Iranului pentru a-şi extinde participarea în toate conflictele sectare din regiune, de la Yemen la Irak.

Bakr spune că a fost implicat personal în misiunea de instruire din Irak cu unul din şefii miliţiilor şiite locale, Kata’ib Hezbollah, în 2014, şi cu rebelii Houthi din Yemen în 2015. Asir a spus că, în Liban, Hezbollah a organizat programe de instruire pentru forţele de elită siriene, Houthi şi forţele irakiene şiite.

În ciuda implicării în conflictele regionale şi a sprijinului puternic al Rusiei, Asir şi Bakr au insistat că Hezbollah nu are nevoie de armele ruseşti, pentru ca, în cazul unui conflict cu Israel, au suficiente arme din Iran. Ei spun că sunt pe deplin pregătiţi pentru a rezista invaziei Israelului dinspre sud.

Cu toate acestea, tensiunile în regiune sunt în creştere. Asasinarea de către armata Israelului a comandanţilor Hezbollah în Siria a fost urmata de atacuri asupra soldaţilor israelieni staţionaţi la graniţa cu Libanul. În ianuarie 2015, în Siria, în urma unui atac israelian, au fost ucişi şase luptători Hezbollah. Răspunsul a venit sub forma de rachete, care au ucis doi soldaţi israelieni în zona fermelor Shebaa, o fâşie disputata de Siria, Israel şi Liban şi pe care Hezbollah a declarat-o teritoriu libanez.

Marţi, săptămâna trecută, s-a repetat aceeaşi situaţie. Ca răspuns la uciderea de către Israel a lui Samir Kuntar, unul dintre comandanţii Hezbollah organizaţia a detonat un dispozitiv exploziv improvizat.

Represaliile au dus la un schimb de focuri care a continuat o zi întreagă. Israel şi Hezbollah acceptă în prezent practica care spune ca: „ceea ce se întâmplă în zona Shebaa, rămâne în zona Shebaa”. Dar, în ciuda acestui fapt, situaţia ar putea escalada cu uşurinţă. Acest lucru s-a întâmplat deja în timpul războiului din Gaza, în 2014, atunci când escaladarea militanţilor palestinieni conduşi de Hamas s-a transformat rapid într-un război prelungit. Acelaşi lucru s-a întâmplat în Liban în 2006.