Peste 80% din această creştere s-a datorat majorării numărului reprezentanţilor Guvernului în teritoriu.

În acelaşi timp numărul mediu de funcţionari în primării s-a redus cu 25% fapt ce a înrăutăţit enorm funcţionalitatea lor.

Creşterea numărului de funcţionari pe fundalul reducerii masive a numărului populaţiei a crescut povara administrativă pe cap de locuitor de 2 ori.

Pierderile anuale ale Bugetului Public, datorită umflării nejustificate a aparatului birocratic se ridică la 1,4 miliarde lei.

Fiecare zi de întârziere a reforme aduce pierderi bugetare de 4 milioane lei.

Grija falsă faţă de cetăţeni

Efectele reformei administrativ-teritorială din 2003 au fost altele decât cele declarate în susţinerea necesităţii reformei, iar impactul financiar negativ este fără precedent în scurta Istorie a Republicii Moldova

Principal teză a fost apropierea guvernării de către cetăţeni. În realitatea am asista la umflarea aparatului Administraţiei publice centrale în regiunile ţării, creşterea funcţionarilor publici în structurile raionale şi paralizarea activităţilor primăriilor prin reducerea numărului de funcţionari în fiecare primăriei. Ori anume primăria este văzută ca autoritatea de bază la nivel local şi se bucură de cea mai mare încredere în rândul populaţiei.

În urma reformei din 2003 numărul de funcţioanri a crescut cu 11.776 persoane, însă cel mai mult majorarea sa realizat din contul Structurilor desconcetrate ale guvernului (+62%), apoi ale celor raionale (+32%)

Primăriile, care au fost declarate ca prioritate în procesul de reformă şi-au majorat numărul de angajaţi cu doar 11%. Aceasta în condiţia când numărul de primării a crescut  cu aproximativ 40% de la 647 în 2003 la 898 primării în prezent. Numărul mediu de funcţionari în primării sa redus cu 25% de la 11,4 persoane în 2003 la 9,2 în prezent. Drept consecinţă statele de personal în primării sunt incomplete, numărul de angajaţi nu permit autorităţilor locale să-şi realizeze pe deplin competenţele.

Estimările noastre din 2003 se bazau pe necesităţile de creştere de personal, pentru asigurarea funcţionalităţii sistemului la situaţia de până la reforme  în condiţiile fărâmiţării lui în raioane mici şi primării mult mai mici decât până în 2003.

Însă Guvernul şi-a majorat atât numărul de structuri în teritoriu, cât şi numărul de personal mult peste estimările noastre. Pentru a compensa cumva acest exces de personal, guvernul a limitat numărul de angajaţi atât la nivel de raion cât şi primării. La nivel de raion chiar dacă numărul de funcţionari a crescut cu 1.325 persoane sau 32% sunt cu mult mai puţini decât minimul necesar conform estimărilor noastre. Iar cel mai mult au avut de suferit primăriile unde numărul de angajaţi în prezent este cu cel puţin 20% mai mic decât minimul necesar pentru asigurarea unei funcţionalităţi comparabile cu cea de până la 2003.

Noi scădem ei se înmulţesc.

Un alt aspect este lipsa oricărei corelaţii dintre numărul funcţionarilor şi numărul populaţiei. De fapt corelaţia există numai că invers. Numărul populaţiei scade continuu iar cea a funcţionarilor creşte nestingherit.

Astfel în această perioadă, conform datelor a două recensăminte a populaţiei numărul de cetăţeni din Moldova s-a redus cu circa 385 mii. Tot în această perioadă conform Centrului de Cercetări Demografice peste 600 mii de cetăţeni s-au stabilit cu traiul permanent peste hotare.

Aparent paradoxal dar la o reducere cu 40% a numărului de locuitori real existenţi în ţară, numărul birocraţilor din teritoriu a crescut cu aproape 45%.

Astfel numărul lor pe capul nostru a crescut de 2 ori de la 7,9 funcţionari la 1.000 de locuitori până la 16,1. Campion la acest capitol sunt serviciile guvernului din teritoriu.

Cât ne costă ”fericirea”

Actualizat la ziua de azi costurile suplimentare de menţinere a acestui aparat umfalt de funcţionari pentru 14 ani de funcţionare de la reforma din 2003 se ridică la 20 miliarde lei. Suma anuală excesivă plătită pentru cei 11.776 funcţionari în plus se ridică la 1,4 miliarde lei anual. Am ieşit din considerentele că costul unui funcţionar sunt de 120 mii lei anual, 100 mii lei costurile legate de retribuirea muncii şi plăţilor aferente în bugetele de asigurare socială şi medicală, iar 20% restul cheltuielilor de întreţinere a unui funcţionar, cum ar fi birou, lumină, căldură, consumabile, etc.

Campion la pierderi este Guvernul, care datorită umflării aparatului său din teritoriu pierde anual peste 1,1 miliarde lei.

În loc de concluzie

Avem un sistem de administrare care a provocat disfuncţionalitate la nivel de primării, a umflat numărul de funcţionari a structurilor guvernamentale cu costuri exagerate şi capacităţi ale primăriilor de a-şi organiza activitatea internă mult mai slabă decât până în 2003.

Toate aceste majorări au avut loc pe fundalul crizei demografice şi economice, când numărul populaţiei a scăzut la un nivel fără precedent în istoria ţării.

Sarcina primordială a guvernului este să-şi optimizeze la maxim structurile sale în teritoriu. Este necesar de redus numărul de funcţionari cel puţin cu 40%.

Apoi este necesar împreună cu autorităţile publice locale de purces la reforma sistemului de organizarea a autorităţilor locale, având drept scop creşterea capacităţii de funcţionare a primăriilor şi asigurarea funcţionalităţii lor în conformitate cu competenţele deţinute şi necesităţile actuale ale societăţii.